sâmbătă, 14 aprilie 2012

VIS



M-am trezit dis de dimineata…Strada e scufundata in liniste…Se aud doar vrabiile…Si fosnetul vantului…Soarele imi face cu ochiul printre copaci. Totul e in culori tari. Verdele e atat de adanc ca-mi vine sa ma arunc in iarba ca-n mare.
Imi simt zambetul in fiecare celula si aproape simt ca ma ridic de pe sol. Momentele astea sunt rare, dar cu atat mai de pret.
Ma intorc de la piata cu verdeturi. Si paine. Si flori. Florile sunt prezente peste tot in viata mea. Chipuri multicolore… zambete parfumate.
Casuta mea vesela a inflorit de jur imprejur. E alba si are ferestre mov.
 In gradina, ciresul povesteste cu lalelele si cu narcisele.  
Ne-am facut culcus in spatele casei…Un umbrar cu doua fotolii si masuta de cafea. Fotolii moi si largi in care sa te cufunzi cu totul. Cu buchetele delicate de flori galbene, roz si lila.  Va spuneam doar ca florile… Alaturi scranciobul. Imi place cand ma ridici cu el pana pot sa ating cerul.
Miroase a primavara. Si a pamant . Si a cafea. Pe masuta din umbrar.
Te-ai trezit si tu. Si ma astepti cu zambetul tau cald. Si ochii tai imi spun atatea cuvinte…Si eu simt ce simplu e totul…
“- Buna dimineata, iubito! “
“- Buna dimineata, dragul meu!”
Cafeaua e atat de buna…Numai tu stii s-o faci asa !
Si eu pe un fotoliu, tu pe un fotoliu…ne cautam sufletele ca sa ni le mangaiem…ne cautam gandurile ca sa le imbratisam. Zambet si privire. Nici un alt gest. Nici un alt cuvant. Si stam asa impreuna bandu-ne cafeaua de dimineata.
E liniste afara si inauntru.
Intr-un tarziu ne cautam mana si strangerea aia puternica e declaratia noastra de iubire.
“ O zi frumosa, draga mea!”
“O zi frumoasa, iubitule!” 

duminică, 8 aprilie 2012

DULCE-SARAT-ACRISOR-PICANT...GUST SAU IUBIRE?



Vi s-a intamplat vreodata sa traiti o perioada frumoasa, poate cea mai frumoasa din viata voastra si sa nu va dati seama ce traiti decat dupa? Vi s-a intamplat sa va doriti atat de mult sa traiti “altfel” incat  sa va fie imposibil sa recunoasteti firescul, normalul, simplitatea unei iubiri “asa cum trebuie” ? Sau sa stiti atat de putin despre voi, sa fiti atat de departe de ceea ce sunteti incat sa traiti langa “omul visurilor voastre” fara sa intelegeti asta?
Toate intrebarile astea si inca multe altele mi le-a trezit spectacolul vazut aseara la GreenHours, CHUTNEY.
Spectacolul face parte dintr-un proiect creat de Vitalie Bichir si care se numeste teatru’LA MASA. ( nu ma pot abtine sa nu va amintesc ca pe Vitalie il puteti vedea la TNB in spectacolele“Avalansa”si “Purificare”, dar mai ales sa va sfatuiesc sa urmariti spectacolele in care joaca si/sau pe care le creeaza Vitalie pentru ca are el un ceva, o sensibilitate, o naturalete a exprimarii, o umbra de zambet subtil in spatele unei lacrimi mai degraba sugerata, care sigur va va cuceri).
Ca sa revin la “reteta 1”, iata ce am vazut eu aseara : In timpul unui “cooking show”,  moderatorul ( Vitalie Bichir) pare a vrea sa-si ridice ratingul emisiunii aducand in fata publicului pe langa o reteta delicioasa ( Chutney de curmale), povestea de iubire a celor doi tineri ( Valentina Popa si Istvan Teglas) care vin s-o gateasca in timpul show-lui. Ceea ce se vrea un pretext de dialog care sa insoteasca gatitul se transforma pana la sfarsit in baza intalnirii.
Ma gandesc ca uneori, oamenii au atat de mult nevoie sa vorbeasca, sa se vorbeasca, incat e suficient sa pui o intrebare pentru ca destainuirile sa curga.
Ce m-a impresionat? Sensibilitatea, caldura, sinceritatea celor doua personaje centrale. Aparentele fragile care imbraca sufletele si care sunt redate cu atata delicatete si expresivitate de cei doi actori, perfect alesi dupa parerea mea. Cum sa va spun? Marturisirile lor sunt tulburatoare. Adevarurile dureroase pe care fiecare le descopera despre sine sunt spuse cu asumare, fara regrete. Dar sunt spuse cu caldura si tandrete prin zambetele si privirile pe care si le impartasesc. Si pe care ni le impartasesc.
De ce m-a impresionat? Poate pentru ca am regasit cate putin din mine in fiecare personaj…oare nu asta cautam cu totii in fiecare spectacol?
Teama sau nestiinta de a ne trai vietile, teama sau nestiinta de a-l recunoaste pe celalalt, teaama sau nestiinta de a iubi, teama de "banal", nestiinta de "special "! Cam despre asta am simtit eu ca mi-au povestit atat de duios, atat de fragil, atat de simplu…Valentina si Istvan, ghidati prin labirintul sufletelor lor de Vitalie ! Tare frumos!
“Un băiat şi o fată suspendați pe o scara, deasupra iadului, privesc cu frică către cazanul care clocotește. O privelişte amețitoare, limbile de foc pârjolesc totul ȋn cale, căldura e insuportabilă şi totuși, ei doi nu se țin de mănă. Chiar dacă sunt cele mai apropiate persoane de pe lumea asta, chiar dacă sunt cei mai buni prieteni, oricât de trişti şi singuri ar fi, ei vor să stea pe propriile lor picioare. Dar totuși dintr-o parte se vede că sunt un cuplu, o femeie şi bărbatul ei, chiar dacă ei nu se comportă aşa. “

Mergeti deci sa va hraniti ! E loc si pentru suflet si pentru papilele gustative! Care, ce are nevoie !  Premiera e in seara asta, la 20.30, la noul bistro UpperGreen de la GreenHours.
Pofta buna !