marți, 29 mai 2012

LINISTE


Ma mai adun uneori dupa o perioada de alergatura. Alergatura e doar la figurat ca nu-s in stare  decat de maratoane  …interne. Si am cate o zi sau mai multe in care totul e…tacere. Nu-mi vine sa vorbesc. Ca sa nu ma deranjez. Umblu prin mine in varful picioarelor sa nu zbarlesc ceva.
Mi-e teama sa-mi si gandesc gandurile. Pentru ca devin constienta de efemeritatea clipei. Si sunt in pericol sa mi se faca teama si sa-mi spulber tihna.  Iar eu vreau doar sa ma simt. Sa-mi reglez pulsul si sa ma abandonez linistii pe care mi-o da propria mea simtire.