tag:blogger.com,1999:blog-54272703690529183112024-03-13T08:09:44.150-07:00VIATA IN MAZGALELIpentru ca uneori imi pierd glasul si ...scriuIoana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.comBlogger59125tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-4542296618337357212015-01-02T03:16:00.002-08:002015-01-02T14:53:04.787-08:00CU ZAMBET, INAINTE ! <div class="MsoNormal">
Is toata un zambet si-asa-mi doresc sa raman tot anul. </div>
<div class="MsoNormal">
Sigur ca anul trecut imi propuneam sa tratez totul cu umor si sa nu ma mai iau atat
de mult in serios. Nu mi-a iesit. Sau mi-a. Cine mai stie? Au fost atatea
stari, atatea intamplari, atatea rasturnari si incercari. In final zambesc
totusi. Deci, mi-a iesit? </div>
<div class="MsoNormal">
Port in mine tot anul ce-a trecut. L-am lasat l-a dospit ca
pe toti cei dinaintea lui. Fara concluzii. Cu-n mare dor pe care refuz sa-l iau
drept gol. Si-l umplu cu amintiri si cu mine. Si cu cei de-am ramas. Si cu inca
un dor. Din amintirea calda a unei voci care nu-mi mai raspunde la “Ce mai
faci?”. Dar imi zambeste mucalit cand inchid ochii. Cu lectii din care inca mai invat. Cu greseli
pe care mi le asum si cu mine gresind pe care incerc sa ma iert si sa ma accept
gresind. Cu iubire pe care o credeam pierduta si pe care am descoperit-o
intr-un alt fel asezata. Si-o contin si ma contine. Cu bucurii vechi si noi, cu
intalniri vechi si noi, cu inima mai bogata de-aici. Cu frici si cu rataciri si cu trairi
explozive. </div>
<div class="MsoNormal">
De fapt m-asezasem sa scriu despre banalitatile inceputului
de an. 1 ianuarie e o zi care-mi place tare. Parca-mi pregatesc asternutul. Tot
felul de activitati aparent neinsemnate care mi-au facut ziua. Doar pentru ca
s-au asezat frumos, dupa sufletul meu. </div>
<div class="MsoNormal">
M-am trezit la 10 si am dat cu nasul de soare. Si eu iubesc
lumina ca-mi ridica inima . Si m-am apucat sa strang prin casa urmele
dezmatului dintre ani. Si mi-a placut teribil ca m-am simtit vie si nu mi-am
dormit inceputul. Si-n jurul meu dormeau doi din cei mai pretiosi oameni. Si
asta mi-a dat asa, sentimentul de fericire. Si toti ailalti de dormeau pe la
casele lor, dar mi-s mie dragi erau la locul lor in suflet. Si m-am simtit si
mai fericita. Trairi simple. Gesturi mici. Bucurie mare. </div>
<div class="MsoNormal">
Apoi mi-au sunat la <st1:country-region w:st="on">usa</st1:country-region> “Sorcovele, vesele”. Trei
minuni cu obrajori aprinsi de ger si cu luminite in priviri. Pfoai, ce rasfat !
</div>
<div class="MsoNormal">
Si –am trait apoi ca-n fiecare an, concertul de la Viena !
Si-am visat din nou la ziua cand voi fi acolo sa simt emotia in direct si sa le
fac cu ochiul complice lui Leutu si lui Beculet. Caci cu ei am impartasit
intotdeauna la maxim emotia acestui moment din an.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-w64ux8ZAAj4/VKZ9HUwFKII/AAAAAAAAALI/nA5IcTY7Ha8/s1600/oct-dec2014%2B059.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-w64ux8ZAAj4/VKZ9HUwFKII/AAAAAAAAALI/nA5IcTY7Ha8/s1600/oct-dec2014%2B059.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Si in sfarsit, deja traditionala plimbare de nebuna prin
Cismigiu. Intr-un ger naprasnic de data asta. Asezonata cu zapada si peisaj cu
patinatori si bineinteles cu vin fiert. </div>
<div class="MsoNormal">
Si wow, mi-am pus sangele in miscare. Si zambetul asta de va
ziceam la inceput pe fata. Si de fapt n-am facut eu nimic. Mi-a fost ziua
binecuvantata ! </div>
<div class="MsoNormal">
Ceea ce va doresc si voua pentru fiecare zi ! Deschideti
inimile , oameni buni! Si lasati sa creasca zambetul ! Si nu ignorati detaliile
sau ce poate parea banalul ! Si acolo sta ascunsa fericirea ! </div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<st1:place w:st="on"><st1:city w:st="on">Hai</st1:city>, <st1:state w:st="on">LA</st1:state></st1:place> MULTI ANI, 2015 !</div>
Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-57969070222544780822014-02-02T03:42:00.001-08:002014-02-03T11:35:30.880-08:00JURNAL DE SPECTATOR : LEONCE SI LENA LA BRAILA<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-ihE1PgZnbkE/Uu4ochaXmgI/AAAAAAAAAJw/gdeswYvF1IE/s1600/Leonce_si_Lena-afis.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-ihE1PgZnbkE/Uu4ochaXmgI/AAAAAAAAAJw/gdeswYvF1IE/s1600/Leonce_si_Lena-afis.jpg" height="320" width="228" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td></tr>
</tbody></table>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="//img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
Prima mea intalnire cu Braila culturala…zi geroasa si alba
de 1 februarie…coala alba de zapada marginita de siluetele de dantela neagra
ale copacilor hibernanzi imi sterge de pe retina, in 3 ore si jumatate<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>imaginea blocurilor si a neoanelor colorate
din Bucuresti…pare trecerea prin tunelul luminos catre o alta lume care s-a
dovedit a fi de data aceasta Teatrul Maria Filotti din Braila.</div>
<div class="MsoNormal">
Directorul Lucian Sabados ne intampina ca o gazda
desavarsita ce este. Ne dezmorteste mai intai cu cafea fierbinte pentru a ne
incalzi apoi cu povesti despre teatru, despre Braila veche si despre noua
premiera “Leonce si Lena” de Georg Buchner in regia lui Vlad Cristache. Si cu
cat drag ne vorbeste despre cum s-a ridicat spectacolul, despre oamenii care au
colaborat la aducerea in fata noastra a noului nascut…Vlad Cristache ( regie),
Vladimir Turturica ( scenografie), Adi Bulboaca ( foto), Ionut Visan, Corina
Bors, Constantin Cojocaru ( actori din distributie). Pe mine ma prinde repede
entuziasmul directorului si abia astept sa vad premiera. Pana atunci mai ramane
insa putin timp pentru turul teatrului adresat mai ales celor asemeni mie
aflati acolo <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>prima oara. Pe cuvant ca
macar si pentru atat merita sa faceti o vizita pana la Braila…Cladirea asta in care traieste teatrul
Maria Filotti e un vis…o poveste cu printi si printese, cu conduri fermecati, cu
trasuri si mistere ascunse si stiute doar de colonade si de stucaturile ce
imbraca peretii…</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Apoi intram in sala…Leonce si Lena…un spectoacol atat de
potrivit zilei de azi…lumea in care e incadrata povestea e lumea in care traim
noi…alienata, grotesca, ajunsa la absurd…o lume in care elementul central e
“telefonul” , o lume in care violenta devine un fel de obisnuinta, o lume in
care atitudinea este de “privitor ca la teatru”…</div>
<div class="MsoNormal">
Si in miezul acestei pierderi generale de identitate, de
vis, de speranta…o lume mica, un univers personal drept colac de salvare…o
cristalida din care inca poate iesi un fluture…lumea personala in care
predomina jocul si iubirea…sau mai degraba inocenta, bucuria, mirarea…singurele
din care se mai poate naste iubirea…iubirea ca”esuare”, ca unic suport de
supravietuire intr-o lume iesita de pe orbita…</div>
<div class="MsoNormal">
Replica mea preferata…”Leonce, esti nebun?”intreaba Rozeta …
“Slava Domnului ! “ raspunde Leonce.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-osrAmLHQE8Q/Uu4uLZOiRHI/AAAAAAAAAKY/QEVPolRYZ9Y/s1600/IMG_8067.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-osrAmLHQE8Q/Uu4uLZOiRHI/AAAAAAAAAKY/QEVPolRYZ9Y/s1600/IMG_8067.jpg" height="213" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Foto: Adi Bulboaca</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Nu-mi place mie sa devoalez ce se intampla intr-un spectacol
pentru ca surpriza si trairea fiecaruia sa fie “virgina” asa cum a fost si a
mea…o sa va spun doar ca Vlad Cristache reuseste inca o data sa-si conduca cu
maiestrie actorii catre subtilitati ale sensibilitatii si ale bucuriei de joc
si sa puna cu ingeniozitate, fata in fata cele doua alternative de viata…pe cea
rigida, inregimentata in prostie si obedienta si pe cea a libertatii
interioare, a pastrarii eu-lui in joc si bucurie ( frumoasa alternativa
balonului galben la telefonul sacaitor care incearca sa ne
controleze viata).</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-wB2jMCsaID4/Uu4td4LZPDI/AAAAAAAAAKI/UE5txI49m8Y/s1600/IMG_8001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-wB2jMCsaID4/Uu4td4LZPDI/AAAAAAAAAKI/UE5txI49m8Y/s1600/IMG_8001.jpg" height="212" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Foto: Adi Bulboaca</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-DPo_ZJ-DUwQ/Uu4tlQ7N79I/AAAAAAAAAKQ/jb03YKfoAes/s1600/IMG_8102.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-DPo_ZJ-DUwQ/Uu4tlQ7N79I/AAAAAAAAAKQ/jb03YKfoAes/s1600/IMG_8102.jpg" height="213" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Foto: Adi Bulboaca</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal">
Puteti sa mai vedeti la momentul asta inca doua
spectacole regizate de Vlad Cristache, in Bucuresti : Uratul de Marius von
Mayenburg la Teatrul de Comedie si Volpone dupa Ben Jonson la Teatrul Mic</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Si trebuie sa va mai spun, asa, nemeritat de scurt ca actorii sunt
minunati. Ei, da…nu am alt termen…nu-s critic de teatru ci spectator…dar cand
zic minunati chiar vorbesc serios. A fost o desfatare sa-i revad pe Ionut Visan
( Leonce) si pe Constantin Cojocaru ( Valerio) intr-un cuplu scenic care m-a
facut sa cred pentru o clipa ca au fost nascuti ca sa joace impreuna.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Scenele lor au savoare, sensibilitate si
tandrete…umorul si sinceritatea te prind si te fac admirator pe viata al celor
doi. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-xx9yQe6DvBM/Uu4rm_14KMI/AAAAAAAAAJ8/iVIVYoWezBQ/s1600/IMG_7990.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-xx9yQe6DvBM/Uu4rm_14KMI/AAAAAAAAAJ8/iVIVYoWezBQ/s1600/IMG_7990.jpg" height="213" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Foto : Adi Bulboaca</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
I-am descoperit cu placere pe Corina Bors ( Lena),
Ramona Ginga ( Guvernanta) si pe Valentin Terente ( Regele) incadrati perfect
in poveste si redand rotund si clar, fiecare, caracterul si simbolul
personajului pe care-l imbraca ( inocenta, pofta de viata, alienare).</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-R7jvPuJ8DF0/Uu4u0_4ecsI/AAAAAAAAAKk/4x9CHmzATpU/s1600/IMG_8051.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-R7jvPuJ8DF0/Uu4u0_4ecsI/AAAAAAAAAKk/4x9CHmzATpU/s1600/IMG_8051.jpg" height="213" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Foto: Adi Bulboaca</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal">
Una peste alta, un spectacol viu, sensibil si jucaus asezonat cu muzica live (interpretata la pian de Cornel Cristei) care-ti
lasa la final sentimentul usurator ca<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>zambetul si iubirea, pe care fiecare le avem la indemana sunt
alegerile<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cele mai potrivite pentru a
trece cu bine prin viata. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Eu la primavara ma intorc la Braila. Ce-ar fi sa mergem impreuna?</div>
Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-6016205566120663642013-07-07T08:40:00.001-07:002013-07-07T08:40:04.824-07:00DIN MICILE BUCURII ALE VIETII...VIS PROVENSAL<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-SX5uhF3fF-c/UdmLZ6NhthI/AAAAAAAAAJI/72r7B6EE_-U/s1600/Picture+060.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="http://1.bp.blogspot.com/-SX5uhF3fF-c/UdmLZ6NhthI/AAAAAAAAAJI/72r7B6EE_-U/s400/Picture+060.jpg" width="400" /></a></div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
Strada pustie, doar cu oameni ghiciti prin umbre, la adapost
de ploaie…doar cu apa cazand din cer si din amonte…perdea calduta si uda de
racoare…Totul pe ritm alert, sustinut, amestec de bucurie de natura si grija de
siguranta…mereu cele doua in balanta…Vad tramvaiul venind spre statie si <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>alerg sa fiu pe refugiu inainte ca el sa
opreasca….In acest timp simt puternic, naucitor miros de levantica…nu e prima
oara cand parfumul asta vine la mine de nicaieri…”Iar am halucinatii olfactive”
imi zic si mai trag o data adanc in plamani ploaia cu miros de lavanda. Ma sui
in tramvai si un cos mare cu levantica innobila interiorul metalic.Cei cativa
calatori pareau prinsi de asemenea intr-o vraja, tintuiti intr-un tramvai fara
timp si spatiu, cu zambete si inimi deschise spre eternitate…Raman cu ochii si
gura marite de uimire privind cosul cu flori de lavanda in timp ce mirosul ma
purta deja pe campii Provensale…”Miroase frumos, nu-i asa?” imi zice barbatul
care tinea cosul la picior, zambindu-mi si intinzandu-mi buchetul ca si cum il
pastrase special pentru mine. ”Da…l-am simtit de departe, baigui eu” </div>
<div class="MsoNormal">
Acum, in toata casa miroase a lavanda.</div>
Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-88664922655699810682013-02-23T04:28:00.001-08:002013-02-23T04:28:45.406-08:00LA MULTI ANI, ALINA NEDELEA !<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="//img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-TZyi4RcCTZc/USi1NuWWYSI/AAAAAAAAAIE/nDGZKsXnisU/s1600/ALINA+NEDELEA.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-TZyi4RcCTZc/USi1NuWWYSI/AAAAAAAAAIE/nDGZKsXnisU/s320/ALINA+NEDELEA.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Prima oara cand am auzit despre ea a fost pe pagina de FB a
Liei Bugnar care povestea ceva despre o carte. Soseaua Catelu nr.42. Am stiut
instantaneu ca trebuie s-o citesc. Trebuie s-o cunosc pe Alina Nedelea asta,
oricine naiba o fi ea. Si nu pentru ca zice Lia ca merita ( desi simt ca pot
merge pe mana Liei in materie de recomandari de carte) ci pentru ca imi place
cum suna titlul. Simt ca e ceva cunoscut, desi n-am trecut macar vreodata pe
acolo. Dar are sonoritatea unor timpuri de care mi-e dor, timpuri purtate in
mine pentru vecie…are sonoritatea vietii mele in Bucuresti, Romania,
anii “80- 2000.</div>
<div class="MsoNormal">
Contrar felului meu de a fi, n-am curaj sa ma duc la
lansare. Cumpar cartea de la Gaudeamus si ma napustesc asupra ei intr-un
week-end. O dau gata si as lua-o de la capat. </div>
<div class="MsoNormal">
Ma intriga chipul de pe coperta cu ochi uriasi gata sa te
sfredeleasca pana in suflet. Ma bulverseaza tavalugul asta de fata care pare sa
calce totul in picioare, chiar si pe ea insasi in incercarea de-a merge mereu
inainte catre fericire. Sensibilitatea si fragilitatea care te indeamna sa vrei
s-o ocrotesti cumva pana in clipa in care iti dai seama ca risti sa te muste de
mana la prima mangaiere, de salbatica ce ea. Si daca merita totusi sa te doara
nitel ca sa simti ca ti se topeste sufletul cand te priveste in ochi din suflet
si-ti pune o floare rara in par, culeasa special pentru tine de pe acoperisul
lumii?</div>
<div class="MsoNormal">
Cate intrebari mi-a adus cartea asta a Alinei ….In principal
pentru ca suntem de-o seama. Nascute la o luna distanta. La o lungime de
Bucuresti distanta. La o lume distanta. O data cu povestea ei mi-am retrait
anii. In acelasi decor…viata mea s-a desfasurat in paralel cu a ei. Si daca ei
i-a fost mereu foame, mi-a fost si mie la fel. Ei, pentru ca niciodata nu era
suficienta mancare, mie pentru ca n-aveam niciodata voie sa mananc destul. Ea,
fata bunicilor ei pe care ii credea parinti. Eu, fata bunicilor mei pe care ii
stiam bunici.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ea, simtindu-se tradata,
parasita si luand-o mereu de la capat cu dintii inclastati si pumnii strinsi,
cu zambetul cat casa in ochii cu lacrima sub geana. Eu, simtindu-ma iubita,
ocrotita pana cand pe nesimtite am devenit cea care ocroteste<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>si ia haturile in maini. Ea indraznind. Eu
incercand doar sa-mi pastrez echilibrul. Eu crezand ca totul a fost prea devreme.
Ea traind pur si simplu devremea vietii ei. </div>
<div class="MsoNormal">
Am iubit-o din prima. Si mi-a fost frica de ea. Am iubit-o
pentru curajul <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de a trai<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>si de a se arata lumii asa cum e. Am iubit-o
pentru ca e asa cum e. Si mi-a fost frica de ea pentru ca e imprevizibila.
Pentru ca te pofteste rapid sa-i mananci curu’ daca asa are ea chef. Pentru ca
are gura mare si eu nu-s prea tare in gura. Si probabil nici in cur. </div>
<div class="MsoNormal">
M-am gandit terminand cartea ca n-as fi putut fi prietena cu
ea pentru ca probabil mi-ar fi dat-o peste bot la fiecare sensibilosenie de-a
mea. Si m-ar fi durut al dracului. Doar ca n-am putut s-o parasesc. Si am
pastrat-o in suflet. </div>
<div class="MsoNormal">
N-am indraznit sa-i spun nimic despre toate astea si in
valul de simpatie creat de aparitia cartii m-am tupilat intr-un colt umbros de
unde o admiram si ma bucuram de succesul ei. Si de normalitatea unui fapt in
care lumea reuseste sa vada dincolo de aparente si sa ia oamenii asa cum sunt,
ba mai mult sa se bucure de ei.</div>
<div class="MsoNormal">
Doar ca, asa cum se intampla de obicei, cand nu merge Mahomed
la munte, vine muntele la Mahomed daca asta e datul. Si cand Alina Nedelea m-a
bagat pe mine in seama cerandu-mi prietenia pe FB ( Dumnezeu stie de ce a
facut-o !) mi-am spus inca o data ca nimic nu e intamplator pe lumea asta si
i-am marturisit ce nu indraznisem pana atunci. Si mi-am dat seama ca am
suficient umor incat oridecateori imi zice : “Socaci, ma pis pe sensibilitatile
tale!” sa-i raspund : “ si eu, Nedelea…si eu te sarut pe suflet” . Doar ca asta
se intampla rar, caci Nedelea asta stie sa spuna “te iubesc” si sa te faca sa
te simti cel mai misto om din lume. Totul e, in ambele cazuri, sa n-o iei prea
in serios. Si o data cu asta am inteles ca mi-e deja prietena. </div>
<div class="MsoNormal">
Azi e ziua ei si e prima oara in viata noastra cand ii spun
“La multi ani!” Si asta ma face sa ma simt bine. Pentru ca am mai intalnit in
viata asta inca un om caruia sa-mi fie drag sa-i urez asta. Pentru ca ma face
sa rad si sa plang de-o potriva. Pentru ca-mi aminteste ca viata e dura, dar
merita traita cu zambetul pe buze. Pentru ca e solara si neimblanzita si buna
si nebuna si sloboda la gura. Pentru ca abia astept sa-i gatesc ceva. Si s-o
vad jucand. Si pentru ca m-a acceptat printre “amicele” ei. </div>
<div class="MsoNormal">
N-am mai scris de mult si ma mancau degetele de pofta. Si
pentru ca n-am stiut ce alt cadou sa-ti fac, am scris asta. Si pentru asta te iubesc
! </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-69195717684132977402012-09-29T00:51:00.002-07:002012-09-29T00:51:23.385-07:00TIMPUL CARE NE-A SCHIMBAT VIATA<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<object width="320" height="266" class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://2.gvt0.com/vi/2Bxko_vg0KI/0.jpg"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/2Bxko_vg0KI&fs=1&source=uds" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/2Bxko_vg0KI&fs=1&source=uds" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
"3 zile pana la Craciun" este o docu-drama de Radu Gabrea pe un scenariu de Grigore Cartianu. Un film de vazut obligatoriu. Un film care mie mi-a limpezit multe ganduri si multe stari. Un film care m-a ajutat sa inteleg si cate ceva din ceea ce am devenit ca om matur. Un film pe care l-am privit din perspectiva adolescentei de 15 ani care a trait cu entuziasm "evenimentele din '89" si care avea pentru Ceausesti o antipatie mai degraba construita. Un film pe care l-am privit din perspectiva celor 37 de ani ai mei in care am acumulat frustrari care nasc ura si furie cand pe ecran apare Ion Iliescu. Un film despre, asa cum spunea la sfarsit Grigore Cartianu, " trecerea de la o minciuna la alta" . Un film care m-a tinut in priza, care m-a facut sa ma simt vie. Inca vie. Un film pe care mi-a fost greu sa-l privesc. Pentru ca a ramas in mine o rana pe care filmul asta a zgandarit-o. Dar mi-a fost bine caci , chiar cu pretul unei dureri acute greu de suportat, mi-am promis candva ca sunt lucruri in viata pe care nu am voie sa le uit niciodata.<br />
Singura strangere de inima inainte de vizionare o aveam in legatura cu urmarirea cuplului Ceausescu. Exista undeva in mine o greata organica la reproducerea acestor personaje. Si mi-era teama. Mi-era teama sa nu vad caricaturi, extreme, exagerare...in fond pasajele dramatizate sunt bazate pe marturiile celor care au fost in preajma lor in cele 3 zile. Si fiecare punct de vedere are in el destul subiectivism. Dar Radu Gabrea si-a condus actorii minunat , iar Victoria Cociasu si Constantin Cojocaru sunt senzationali in rolurile Ceausestilor (pe tot parcursul filmului nu m-au lasat nici o clipa sa ma gandesc la cum isi interpreteaza rolurile, l-a cum redau un gest sau un ton bine cunoscute ci m-au dus cu personajele facandu-ma sa urmaresc cum reactioneaza acestea in situatiile in care au fost pusi. Imi tot spuneam :"uite, el tot incearca asta...oare ea acum la ce se gandeste?". Am vazut un firesc care se potrivea perfect cu ambientul, cu situatia, cu momentul. M-am emotionat uman in fata unor situatii prin care au trecut personajele, dar nu am simtit nici o clipa mila. Dar nici ura sau incrancenare). <br />
As putea sa vorbesc mult mai mult despre cele 90 de minute petrecute in compania acestui film, dar ar fi si mai interesant s-o facem impreuna. Premiera va fi undeva in luna decembrie asa ca mergeti sa-l vedeti ! Si daca simtiti nevoia, pe urma, mai vorbim. <br />
<br />Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-50933450736091672462012-08-06T11:21:00.002-07:002012-08-06T11:21:17.912-07:00LANTUL SLABICIUNILOR<br />
Imi plac povestile cu happy-end. Si-mi place cand oamenii se opresc o clipa pentru cei de langa ei. Doar asa, pentru ca pot s-o faca. Si aleg s-o faca desi ar putea sa treaca mai departe. Povestea pe care am auzit-o mi-a placut tare asa ca v-o impartasesc si voua. E despre o dorinta implinita pentru ca mai multi oameni au facut alegerea potrivita.<br />
Andra e o tanara din Arad care isi dorea sa mearga la concert la PLACEBO. Doar ca nu si-a permis un bilet in acest moment. Si era a treia oara cand rata concertul. Andra e prietena cu Dana care are tot felul de relatii asa ca Andra o intreaba daca nu stie pe cineva care s-o poata ajuta cu un bilet, o invitatie, ceva. Dana are o prietena in Bucuresti, pe Andreea. Sotul Andreei e un blogger cunoscut si mai primeste invitatii la evenimente. Asa ca Dana o suna pe Andreea si-o intreaba daca nu are cumva vreo invitatie. Din pacate nu are. Dar Andreea posteaza problema pe FB cu cateva zile inainte de concert, catre prietenii virtuali. In pauza de tigara, Ileana, una din prietenele Andreei, vede postarea si-si aminteste ca la intalnirea avuta de curand ( dupa muuulti ani) cu cativa colegi din scoala generala, fostul ei coleg de banca a pomenit ca firma de care se ocupa organizeaza concertul PLACEBO. Asa ca-l suna pe Bobo si-l intreaba daca poate da o mana de ajutor. Bobo zice "se face" si chiar acum Andra si prietenul ei sunt la concert la PLACEBO. Pai, nu-i frumos? <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/QSvkfy3ddrk?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<br />
P.S.Reale sunt doar numele Andrei caci e povestea ei si a lui Bobo care a fost, ca de obicei... un domn. Pentru Doamne am pastrat doar initialele, caci nu cred ca are cu adevarat importanta cine sunt ci cum au reactionat . Am facut totusi aceasta precizare ca sa nu creada fetele ca am uitat cum le cheama. :)Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-45950286427092420872012-07-23T01:19:00.004-07:002012-07-23T01:19:45.112-07:00MEMENTO<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Mn3d_Oh4lKQ/UA0I_9AMplI/AAAAAAAAAHQ/2Oy-Y3EEQ_A/s1600/dawn.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-Mn3d_Oh4lKQ/UA0I_9AMplI/AAAAAAAAAHQ/2Oy-Y3EEQ_A/s1600/dawn.jpg" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Saptamana trecuta am suferit o mica interventie
chirurgicala. Foarte mica, foarte banala, dar absolut necesara si tratata ca la
carte, cu anestezie, perfuzie, sala de operatie si o noapte de spitalizare. Am
avut emotii cumplite. Mi-au trecut prin cap tot felul de ganduri. Chiar daca
constienta de simplitatea medicala a problemei, mi-a fost teama. Mi-a fost
teama de neprevazut, mi-a fost teama ca un lucru banal poate fi fatal ( da,
stiu, drobul de sare), mi-a fost teama ca Dumnezeu ar putea sa-mi asculte vreun
gand rau, ratacit intr-un moment de negasire a sensului meu. </div>
<div class="MsoNormal">
Trebuie sa va spun ca sunt un om norocos. N-am avut in viata
mea drame adanci, momente de nedepasit, n-am prea fost bolnava si n-am suferit
pana acum nici o interventie chirurgicala de nici un fel. Singurele evenimente
“majore” au fost o internare de 2 saptamani pentru o raceala la plamani acum
vreo 12 ani si 2 saptamani de atela ghipsata pentru o intindere de ligament
acum vreo 10 ani. Dar mi-e teama de durerea fizica si nu-mi cunosc limitele in
acest sens. </div>
<div class="MsoNormal">
Cu mine in salon era o doamna operata inaintea mea, cu un
mic nodul la san. Cat un bob de mazare. Aflasem inainte sa intru in sala ca era
cancer. In conditiile in care ea venise cu ideea unei punctii banale care nu
parea a ridica probleme. Si totusi…</div>
<div class="MsoNormal">
Mi-a fost rusine pentru teama mea. Inca imi este. Mi-e
rusine ca nu-mi pot stapani teama in fata unui “rahat” in conditiile in care
oamenii au probleme de sanatate reale si lupta cu ele cu demnitate si speranta.
Mi-e rusine ca am facut atata caz de evenimentul asta , dar mi-am rascumparat
vina a doua zi cand am avut revelatia vietii mele minunate, doar pentru ca ea
este asa cum este. M-am simtit renascuta, limpede, plina de bucurie de viata si
de ganduri si sentimente luminoase. Exclusiv luminoase. </div>
<div class="MsoNormal">
Si am scris toate astea doar ca sa nu mai uit.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-88577854528092835052012-06-26T04:38:00.002-07:002012-06-26T04:38:25.507-07:00ARLECHINO NU MOARE. SAU...?!?<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="//img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<object width="320" height="266" class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://1.gvt0.com/vi/V_i3mE3jpHU/0.jpg"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/V_i3mE3jpHU&fs=1&source=uds" />
<param name="bgcolor" value="#FFFFFF" />
<param name="allowFullScreen" value="true" />
<embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/V_i3mE3jpHU&fs=1&source=uds" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ma bucur asa tare ca sunt in stare sa ma duc la un spectacol
fara nici o asteptare…Las inima deschisa si fac pasul in sala…In primele 60 de
secunde imi dau lacrimile. Am in fata mea Artistul atins de aripa mortii.
Artistul ( numit de aceasta data Arlechino) isi dezvaluie in fata mea
slabiciunea umana. Corpul nu mai urmeaza sufletul. Tremura, se incovoaie, are
pasul nesigur si durerea pe chip. Si asta ma ravaseste. Arlechino moare si el ?
</div>
<div class="MsoNormal">
El stie deja asta, dar nu se da dus asa usor…Mai are de
facut cate ceva. Fiecare ora, fiecare clipa in care ea, moartea se indeparteaza
putin e nepretuita ! E de trait ! Cu pofta, cu bucurie…FARA FRICA ! </div>
<div class="MsoNormal">
Si asta pentru ca Ea vine oricum…si atunci de ce sa nu o
intampini multumit ? </div>
<div class="MsoNormal">
Multumit ca ai trait asa cum ai vrut, ca ai gustat din viata
cu polonicul, ca nu ai asteptat nici un maine.
Ca ai trait aici , acum cu bucurie si daruire. </div>
<div class="MsoNormal">
Si pe el neputinta trupului il ia pe nepregatite. Pentru ca
el stie ca “<span class="translationeligibleusermessage">adevarata batranete este
atunci cand nu mai razi, adevarata batranete este atunci cand nu-ti mai pasa,
adevarata batranete este atunci cand esti singur, adevarata batranete este
atunci cand nu mai iubesti...” . Si totusi…</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Si apare Pierrot. Si mi-e drag asa slab si naiv si
traindu-si limitele in zbatera continua intre ce simte si ce “ se cade” sa faca
“oamenii civilizati”.</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Si sunt Pierrot. Si
vreau sa fiu Arlechino. </div>
<div class="MsoNormal">
Si sper pana in ultima clipa sa nu moara Arlechino. Si e
grea povara. Caci eu sunt Pierrot. Si il omor si eu din cand in cand in mine. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Inca nu e insa tarziu. Inca se mai intampla ca
unul dintre noi sa inteleaga. Si sa duca cu el mai departe spiritul lui
Arlechino. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Puteti accepta asta? Puteti accepta realitatea? Puteti
accepta ca Arlechino imbatraneste? Puteti accepta ca bucuria voastra are un
pret? Nu, nu va ganditi prea mult la asta! <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Iubiti-l <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>doar, pe Arlechino. </div>
<div class="MsoNormal">
<span class="translationeligibleusermessage">Iubiti-l pe
Arlechino caci altceva nu puteti face. Si sperati doar ca veti ajunge vreodata
un Pierrot. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span class="translationeligibleusermessage"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span> </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span class="translationeligibleusermessage">Ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc mergeti
sa vedeti “Arlechino moare?”, un atelier condus de Antoaneta Cojocaru, la
Teatrul Bulandra ( sala Liviu Ciulei-Laborator).</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span class="translationeligibleusermessage"> Sa va spun despre
bogatia de mijloace folosite de cei patru actori, Adrian Ciobanu, Antoaneta
Cojocaru, Ela Ionescu si Mihai Marinescu? Sau despre cat de bine le folosesc? Nu
sunt in masura sa vorbesc despre asta desi eu am fost impresionata. Dar pot sa va spun despre
pasiunea cu care o fac, despre emotia si energia fantastica care circula prin
scena, despre generozitatea cu care se daruiesc. Si pot sa va mai spun despre
vocea senzationala a sopranei Raluca Oprea. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span class="translationeligibleusermessage">In rest, v-am
spus, nu va asteptati la nimic. Fiti coli albe de hartie si lasati-i pe ei sa
va scrie pagina asta. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span class="translationeligibleusermessage">Pierrot are spre
sfarsit un monolog in care se declara la un moment dat nefericit. Dupa care se
adreseaza publicului : care din voi mai e nefericit? Si mainile incep sa se
ridice in public. In unele cazuri timid, in altele cu forta, cu rabufnire, cu
preaplin. Momentul e atat de plin de energie si de emotie incat cei trei actori
din scena au lacrimi in ochi. Si in intunericul salii boabele de roua din ochii
nostri au lumina de viata. Si clipa aia de sinceritate intre noi, intre sala si
scena, clipa aia de schimb de suflete… e catharsis. </span></div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-18372269376545943582012-06-19T12:03:00.000-07:002012-06-19T12:03:28.096-07:00IMPREUNA<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/wt5Zsgsbmp4?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Greutatea asta care incetineste respiratia. Grija, neputinta,
teama atarna atat de greu pe sufletul Sanzianei incat se simte incovoiata.
Simte nevoia sa faca lucruri simple. Sa-si dozeze efortul pentru cand va aparea
in fata ei. Acolo trebuie sa stralucrasca. Sa fie toata un zambet si-o forta.
Stie ca asta e singurul mod in care o poate incuraja. Dar acum nu se poate
aduna. Nu se poate gandi la ce are de facut. </div>
<div class="MsoNormal">
Si-a dat intalnire cu Pavel in piata. Se inteleg doar din
ochi. Luam asta…si asta. Nu-si vorbesc. Ea nu poate spune nimic. Si el stie.
Stie cum se framanta ea pentru ca nu poate face nimic. Stie ca a amutit desi
inauntru urla. </div>
<div class="MsoNormal">
Acasa beau un pahar de vin. Ea priveste in gol. N-are nici
un gand. Ar vrea sa planga. Dar nu poate inca. Nici asta nu poate. E inca in
starea in care se tine puternica. Si stie ca de fapt asta o slabeste. Ar trebui
sa se elibereze ca sa se poata aduna. </div>
<div class="MsoNormal">
Lucruri mici. Gateste ceva, spala vasele, baga o masina de
rufe. Mai bea un pahar de vin. Pe Pavel il simte <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>in preajma. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Isi face de lucru la calculator. Ii aduce
carligele cand pune rufele pe sfoara. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Prezenta lui e tot ce-i trebuie. Pentru ca el
stie pur si simplu sa fie prezent. Si prezenta lui inseamna locul in care ea
poate fi ea insasi. Asa cum ii vine sa fie intr-un moment. Si acum ii vine sa
fie o clipa slaba. Ca sa poata creste din nou.</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Mananca amandoi in
tacere. </div>
<div class="MsoNormal">
Si toata atmosfera asta linistita, normala, de viata in doi
ii aduc relaxarea ravnita. Si lacrimile incep sa curg usurator. Iar plansul
devine hohot si toata greutatea aia din piept se scurge si se pulverizeaza pe
nesimtite. Iar Pavel e acolo ca sa-i stearga obrajii, ca sa-i curete zambetul.
Si ea stie ca fara el i s-ar fi inecat sufletul in lacrimile neplanse. </div>
<div class="MsoNormal">
Si chiar daca sunt lucruri pe care le traiesti singur, si
chiar daca ajungi in fata unor situatii carora doar tu trebuie sa le faci fata,
si daca oricum pe franghia vietii faci echilibristica de unul singur…impreuna
inseamna sa ai plasa de siguranta dedesubt. </div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-72474565739041577042012-06-05T03:37:00.005-07:002012-06-05T03:38:10.734-07:00DOR DE SANZIANA<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-i9ZsCgA7_kM/T83g5OAELSI/AAAAAAAAAHA/GEcrpgGCLaM/s1600/carusel-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-i9ZsCgA7_kM/T83g5OAELSI/AAAAAAAAAHA/GEcrpgGCLaM/s320/carusel-1.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">foto-PEP VENTOSA-http://www.pepventosa.com/index.html</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Pe Sanziana am pierdut-o din vedere un timp. Am ratacit-o
prin viata asa cum ni se intampla de cele mai multe ori cu prietenii
de demult. Timpurile…distantele se aseaza intre noi. Aseaza de fapt intre noi
certitudinea unei legaturi care nu tine de vorbe si de intamplari ci de
rezonanta pe care am stabilit-o la un moment dat. Indestructibila, atemporala,
atarnanad uneori atat de greu incat ne imobilizeaza si alteori atat de usoara
de ne ridica de pe sol intr-un zbor necontrolat ca din vis. </div>
<div class="MsoNormal">
Am reantalnit-o de curand.. Atat de frumoasa. Mai frumoasa
decat mi-o aminteam. La intersectia asta dintre primavara si vara…intr-o seara
usoara cu verdele incarcat de arome…intr-o seara in care cerul a varsat peste
noi galeti imense de roua . Galeti pastrate pentru dimineti racoroase, dar
oferite noua pe neasteptate intr-o seara, intru sarbatoare a vietii, a
bucuriei, a iubirii. </div>
<div class="MsoNormal">
Ganduri si sentimente zburau intre noi intr-o explozie pe
care n-o puteam controla. Bucuria reantalnirii, bucuria impartasirii de senzatii
si fericiri. Sanziana vorbeste cu ochii, cu zambetul, cu bratele si din
clatinatul capului. Eu o urmaresc fascinata si nu reusesc sa tin pasul cu ea.
Nu mai e fetita pe care o stiam. E de acum femeie. O femeie calda, fermecatoare
uneori, cu tristeti ascunse sub zambete dulci. O femeie care-si ocroteste
dorintele printr-un gest timid, trecandu-si mana prin par sau asezandu-si o
suvita rebela. Rade cu pofta cand ii spun ca nu ma pacaleste si o umbra ii
coboara pe chip tintuindu-i privirea undeva in zare, intr-o realitate sau
intr-un vis doar de ea stiute. </div>
<div class="MsoNormal">
Intalnirea cu ea m-a bulversat. M-am simtit prinsa intr-un
carusel ametitor fara putere de reactie. M-a redus la tacere un timp, la
amorteala. Caci tot ce-mi spunea despre ea avea o adancime de abis. Iar eu,
atat de empatica, cadeam in gol cu fiecare simt prin care o percepeam pe
Sanziana. Dar am urmat-o hipnotizata in haul din care stiu, cu toata fiinta mea,
ca ma va scoate la lumina. </div>
<div class="MsoNormal">
Sanziana a invatat sa nu astepte nimic. O lectie grea. A naibii de provocatoare.
Poti trai fara speranta? </div>
<div class="MsoNormal">
Sanziana a invatat ca nimeni nu apartine nimanui , dar ca ea
(se) daruieste caci altfel nu poate trai. </div>
<div class="MsoNormal">
Sanziana a invatat sa-si asculte sufletul si singurul lucru
pe care si-l doreste e sa-i fie bine.</div>
<div class="MsoNormal">
Sanziana a invatat sa se iubeasca…si asta e lectia cea mai
grea. </div>
<div class="MsoNormal">
Nu-mi stabilesc niciodata intalnirile cu Sanziana. Ma
surprinde mereu, aparandu-mi in cale in cele mai neasteptate momente. Dar
intotdeauna imi fac atat de bine intalnirile cu ea.</div>
<div class="MsoNormal">
E fireasca si
increzatoare si muuult mai curajoasa ca mine. E tot ceea ce vrea sa fie. E
rabdatoare si generoasa, jucausa si intelegatoare. E ziua de azi si bucuria de acum. Si e numai
si numai iubire. Iubire simpla, pura, involburata sau lina, iubire in ritm de
tango sau de vals vienez, iubire cu aroma de gutui sau de lamaie verde, iubire
roz sau violet…traieste din toate cu calm sau cu pofta si asta iubesc cel mai
tare la ea. Caci cine poate spune cum trebuie traita iubirea? </div>
<div class="MsoNormal">
Presimt ca de acum ne vom intalni din ce in ce mai des…Sau
cel putin asta imi doresc. Oricum, e suficient sa mi se faca dor de ea, dar dor
tare si apare…asa cum va spuneam, neasteptat. Doar ca acum stiu ca aduce cu ea
…o devenire.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-32226057007404318412012-05-29T02:15:00.002-07:002012-05-29T02:15:14.793-07:00LINISTE<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
Ma mai adun uneori dupa o perioada de alergatura. Alergatura
e doar la figurat ca nu-s in stare <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>decat
de maratoane <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>…interne. Si am cate o zi
sau mai multe in care totul e…tacere. Nu-mi vine sa vorbesc. Ca sa nu ma
deranjez. Umblu prin mine in varful picioarelor sa nu zbarlesc ceva. </div>
<div class="MsoNormal">
Mi-e teama sa-mi si gandesc gandurile. Pentru ca devin
constienta de efemeritatea clipei. Si sunt in pericol sa mi se faca teama si
sa-mi spulber tihna.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Iar eu vreau doar
sa ma simt. Sa-mi reglez pulsul si sa ma abandonez linistii pe care mi-o da propria mea simtire. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-m9d8nACKexY/T8STg-14LyI/AAAAAAAAAG0/EOPXrq48ZEY/s1600/tacere.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="310" src="http://2.bp.blogspot.com/-m9d8nACKexY/T8STg-14LyI/AAAAAAAAAG0/EOPXrq48ZEY/s400/tacere.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-36959890426200625272012-04-14T10:17:00.001-07:002012-04-14T10:43:45.067-07:00VIS<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/UkGQTiRjdEE?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
M-am trezit dis de dimineata…Strada e scufundata in
liniste…Se aud doar vrabiile…Si fosnetul vantului…Soarele imi face cu ochiul
printre copaci. Totul e in culori tari. Verdele e atat de adanc ca-mi vine sa
ma arunc in iarba ca-n mare. </div>
<div class="MsoNormal">
Imi simt zambetul in fiecare celula si aproape simt ca ma
ridic de pe sol. Momentele astea sunt rare, dar cu atat mai de pret. </div>
<div class="MsoNormal">
Ma intorc de la piata cu verdeturi. Si paine. Si flori.
Florile sunt prezente peste tot in viata mea. Chipuri multicolore… zambete
parfumate.</div>
<div class="MsoNormal">
Casuta mea vesela a inflorit de jur imprejur. E alba si are
ferestre mov. </div>
<div class="MsoNormal">
In gradina, ciresul
povesteste cu lalelele si cu narcisele. </div>
<div class="MsoNormal">
Ne-am facut culcus in spatele casei…Un umbrar cu doua
fotolii si masuta de cafea. Fotolii moi si largi in care sa te cufunzi cu
totul. Cu buchetele delicate de flori galbene, roz si lila. Va spuneam doar ca florile… Alaturi
scranciobul. Imi place cand ma ridici cu el pana pot sa ating cerul.</div>
<div class="MsoNormal">
Miroase a primavara. Si a pamant . Si a cafea. Pe masuta din
umbrar. </div>
<div class="MsoNormal">
Te-ai trezit si tu. Si ma astepti cu zambetul tau cald. Si
ochii tai imi spun atatea cuvinte…Si eu simt ce simplu e totul…</div>
<div class="MsoNormal">
“- Buna dimineata, iubito! “</div>
<div class="MsoNormal">
“- Buna dimineata, dragul meu!”</div>
<div class="MsoNormal">
Cafeaua e atat de buna…Numai tu stii s-o faci asa ! </div>
<div class="MsoNormal">
Si eu pe un fotoliu, tu pe un fotoliu…ne cautam sufletele ca
sa ni le mangaiem…ne cautam gandurile ca sa le imbratisam. Zambet si privire.
Nici un alt gest. Nici un alt cuvant. Si stam asa impreuna bandu-ne cafeaua de
dimineata. </div>
<div class="MsoNormal">
E liniste afara si inauntru. </div>
<div class="MsoNormal">
Intr-un tarziu ne cautam mana si strangerea aia puternica e
declaratia noastra de iubire. </div>
<div class="MsoNormal">
“ O zi frumosa, draga mea!”</div>
<div class="MsoNormal">
“O zi frumoasa, iubitule!”
</div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-1950963551068263802012-04-08T06:05:00.000-07:002012-04-08T06:05:49.298-07:00DULCE-SARAT-ACRISOR-PICANT...GUST SAU IUBIRE?<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="http://img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-_XuQ3nZbGZU/T4GLGZvDvdI/AAAAAAAAAGk/U0kgpwOmJ-w/s1600/chutney.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-_XuQ3nZbGZU/T4GLGZvDvdI/AAAAAAAAAGk/U0kgpwOmJ-w/s1600/chutney.jpg" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Vi s-a intamplat vreodata sa traiti o perioada frumoasa,
poate cea mai frumoasa din viata voastra si sa nu va dati seama ce traiti decat
dupa? Vi s-a intamplat sa va doriti atat de mult sa traiti “altfel” incat<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sa va fie imposibil sa recunoasteti firescul,
normalul, simplitatea unei iubiri “asa cum trebuie” ? Sau sa stiti atat de
putin despre voi, sa fiti atat de departe de ceea ce sunteti incat sa traiti
langa “omul visurilor voastre” fara sa intelegeti asta? </div>
<div class="MsoNormal">
Toate intrebarile astea si inca multe altele mi le-a trezit
spectacolul vazut aseara la GreenHours, CHUTNEY. </div>
<div class="MsoNormal">
Spectacolul face parte dintr-un proiect creat de Vitalie
Bichir si care se numeste <a href="http://www.teatrulamasa.ro/">teatru’LA MASA.</a> ( nu ma pot abtine sa nu va amintesc
ca pe Vitalie il puteti vedea la TNB in spectacolele“Avalansa”si “Purificare”,
dar mai ales sa va sfatuiesc sa urmariti spectacolele in care joaca si/sau pe
care le creeaza Vitalie pentru ca are el un ceva, o sensibilitate, o naturalete
a exprimarii, o umbra de zambet subtil in spatele unei lacrimi mai degraba
sugerata, care sigur va va cuceri).</div>
<div class="MsoNormal">
Ca sa revin la “reteta 1”, iata ce am vazut eu aseara : In
timpul unui “cooking show”, moderatorul ( Vitalie
Bichir) pare a vrea sa-si ridice ratingul emisiunii aducand in fata publicului
pe langa o reteta delicioasa ( Chutney de curmale), povestea de iubire a celor
doi tineri ( Valentina Popa si Istvan Teglas) care vin s-o gateasca in timpul
show-lui. Ceea ce se vrea un pretext de dialog care sa insoteasca gatitul se
transforma pana la sfarsit in baza intalnirii.</div>
<div class="MsoNormal">
Ma gandesc ca uneori, oamenii au atat de mult nevoie sa
vorbeasca, sa se vorbeasca, incat e suficient sa pui o intrebare pentru ca
destainuirile sa curga. </div>
<div class="MsoNormal">
Ce m-a impresionat? Sensibilitatea, caldura, sinceritatea
celor doua personaje centrale. Aparentele fragile care imbraca sufletele si
care sunt redate cu atata delicatete si expresivitate de cei doi actori,
perfect alesi dupa parerea mea. Cum sa va spun? Marturisirile lor sunt
tulburatoare. Adevarurile dureroase pe care fiecare le descopera despre sine
sunt spuse cu asumare, fara regrete. Dar sunt spuse cu caldura si tandrete prin
zambetele si privirile pe care si le impartasesc. Si pe care ni le impartasesc.
</div>
<div class="MsoNormal">
De ce m-a impresionat? Poate pentru ca am regasit cate putin
din mine in fiecare personaj…oare nu asta cautam cu totii in fiecare spectacol?
</div>
<div class="MsoNormal">
Teama sau nestiinta de a ne trai vietile, teama sau
nestiinta de a-l recunoaste pe celalalt, teaama sau nestiinta de a iubi, teama
de "banal", nestiinta de "special "! Cam despre
asta am simtit eu ca mi-au povestit atat de duios, atat de fragil, atat de
simplu…Valentina si Istvan, ghidati prin labirintul sufletelor lor de Vitalie !
Tare frumos! </div>
<blockquote class="tr_bq">
<div class="MsoNormal">
“Un băiat şi o fată suspenda<span style="font-family: Tahoma;">ț</span>i
pe o scara, deasupra iadului, privesc cu frică către cazanul care clocote<span style="font-family: Tahoma;">ș</span>te. O privelişte ame<span style="font-family: Tahoma;">ț</span>itoare, limbile de foc pârjolesc totul <span style="font-family: "Microsoft Sans Serif";">ȋ</span>n cale, căldura e insuportabilă şi totu<span style="font-family: Tahoma;">ș</span>i, ei doi nu se <span style="font-family: Tahoma;">ț</span>in de mănă. Chiar dacă sunt cele mai apropiate persoane de pe
lumea asta, chiar dacă sunt cei mai buni prieteni, oricât de trişti şi singuri
ar fi, ei vor să stea pe propriile lor picioare. Dar totu<span style="font-family: Tahoma;">ș</span>i dintr-o parte se vede că sunt un cuplu, o
femeie şi bărbatul ei, chiar dacă ei nu se comportă aşa. “ </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</blockquote>
<div class="MsoNormal">
Mergeti deci sa va hraniti ! E loc si pentru suflet si
pentru papilele gustative! Care, ce are nevoie !<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Premiera e in seara asta, la 20.30, la noul
bistro UpperGreen de la GreenHours. </div>
<div class="MsoNormal">
Pofta buna !</div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-65345524979264682932012-03-29T11:05:00.000-07:002012-03-29T11:12:47.542-07:00PUB<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-yUhhJnRsSKw/T3Sjj76c7AI/AAAAAAAAAGc/eZMWyJdWuzY/s1600/timpul.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="300" src="http://4.bp.blogspot.com/-yUhhJnRsSKw/T3Sjj76c7AI/AAAAAAAAAGc/eZMWyJdWuzY/s400/timpul.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="http://www.blogger.com/%3Cp%3E%3Ca%20href=%22http://www.freedigitalphotos.net/images/view_photog.php?photogid=659%22%3EImage:%20Salvatore%20Vuono%20/%20FreeDigitalPhotos.net%3C/a%3E%3C/p%3E"><p><a href="http://www.freedigitalphotos.net/images/view_photog.php?photogid=659">Image: Salvatore Vuono / FreeDigitalPhotos.net</a></p></a> </td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De cand am descoperit placerea petrecerii de timp liber de una singura, imi place sa experimentez. </div>
<div style="text-align: justify;">
Situatie : Duminica seara, ora opt. Singura, in oras.</div>
<div style="text-align: justify;">
Stare : de observare. Sunt linistita si relaxata caci am vorbit cu iubitul meu. Si el cand se simte vinovat e atat de scump...atat de alintat...iar eu nu-i pot rezista cand imi spune " iarta-ma, iubita mea, dar sunt ...asa...incetosat, ca dupa somn..."</div>
<div style="text-align: justify;">
In drum spre casa trec pe langa "Scala Pub". Si ma gandesc : "Ce-ar fi sa..."</div>
<div style="text-align: justify;">
Doar doua mese ocupate. In spatele meu doi tineri. Nu stiu daca cuplu sau nu, dar imi place sa cred ca sunt la inceput. Ca el ii face curte...Nu-i observ decat in trecere. Sunt mai degraba genul "rockeri". Le aud insa murmurele...</div>
<div style="text-align: justify;">
La masa de alaturi situatia pare cam asa : doua "damese" au pus mana pe un italian, iar "pestele" tocmai a venit sa negocieze. "Damesele" vorbesc italiana cu clientul si romanes intre ele. Italianul, tinerel, frumusel, cu chip de baiat cuminte. Fetele, amandoua blonde, platinate. Par lung, in coada de cal, tinuta "all black", aur atarnand pe toate extremitatile. Una din ele, mai coapta, intretine conversatia. Cealalta, stearsa, zambeste mereu. </div>
<div style="text-align: justify;">
"M-am riscat" si am comandat un capucino cu menta ( nu rezist cand gasesc combinatii cu menta ). Mare greseala ! Are gust de medicament. Noroc ca mi-era sete si am luat si o apa. </div>
<div style="text-align: justify;">
Localul asta ar fi putut sa arate bine. Stau cu spatele la Bulevard si astfel ma simt rupta de Bucuresti. Ma simt ca intr-un film. Sunt la Scala Pub in fond, nu ? </div>
<div style="text-align: justify;">
Cremul de pe pereti e prafuit. Mesele, de lemn, sunt destul de ok. Niste obiecte vechi de decor ( o lampa cu gaz, un fier de calcat, o macheta de corabie...) imi par cumva din alt film. Nimic nu flagrant aiurea. Totusi, locul aflat in buricul targului are aer de bodega. Habar n-am de ce. </div>
<div style="text-align: justify;">
Intr-un fel ma simt ca in bufetul garii...asta e atmosfera. Parca tocmai am coborat din tren si sunt in alta parte...intr-un oras mic de provincie, intre doua povesti. Sunt reporter si am de gasit un subiect. Ar putea fi despre reteaua de "damese" din oras...sau despre cum fac curte baietii intr-un mic orasel de provincie...</div>
<div style="text-align: justify;">
Ah, si mai e cineva. O tanti halterofil ( cap cu fes, gat gros, trup masiv, greoi pus in evidenta de treningul bleumarin cu dungi alb-rosu ) care manca un sandwich cand am intrat eu...acum bea o Coca-Cola. Probabil lucreaza pe vreun santier, cu ziua. A intrat sa manance ceva dupa o zi de munca. N-o asteapta nimeni acasa si aici mai vede lumea. Si se uita la televizor. Ofteaza adanc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe pereti sunt afise de filme. Afise vechi. Deasupra mea..."The painted vail" cu Garbo.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tinerii se retrag. Pacat. Erau cei mai simpatici.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si mai e barmanul. Are aerul ala binevoitor, relaxat. E atent la cei cativa clienti si-i serveste prompt. Mai arunca cate un ochi la TV. Si cumva, parca zambeste mereu la ceva, ce noua celorlalti ...ne scapa. Cred ca de fapt asta e mimica lui. </div>
<div style="text-align: justify;">
"Damesele" au mai cerut un rand. Zgomotos, asezat. Par de-ale locului. Se cunosc cu barmanul, caci ii spun pe nume. Italianul le povesteste ca are o " fidanzata" in Italia. Acum incearca, comunicarea in engleza...Nu-mi dau seama la ce concluzie au ajuns. Ii las sa se intretina in continuare...</div>
<div style="text-align: justify;">
N-am aflat mare lucru. Sunt de fapt intre doua trenuri. Aici n-am nici un subiect.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poate doar aceasta experienta de fata singura in oras, duminica la ora opt.</div>
<br />Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-9942887856668966662012-03-25T02:29:00.001-07:002012-03-25T02:29:47.625-07:00DARUIESC DECI EXISTExista o anumita categorie de oameni care mie mi-e foarte draga. Oamenii deschisi mereu catre nou...gata sa descopere, gata sa se mire, gata sa se bucure de inca ceva. Oameni care stiu ca viata e o calatorie care are un singur sfarsit. Oameni atenti la ce e in jur, implicati in a creste si in a darui sau cum bine zice V....."oameni vulnerabili". <br />
Ma hranesc cu entuziasmul unor astfel de oameni si mi se improspateaza mereu speranta ca lucrurile evolueaza, se schimba in bine, chiar daca incet.<br />
Cred din tot sufletul ca schimbarea tine de fiecare din noi. Ca uneori, chiar daca cu o floare nu se face primavara, cu o floare se deschid porti catre rai. Si cea mai buna investitie pentru viitor este in copiii de azi. In educarea lor in spiritul cunoasterii, a dezvoltarii personale, a formarii inspre autentic.<br />
Din toate aceste motive mi-am dorit sa va povestesc despre un proiect pe care ati putea sa-l sprijiniti. Este un proiect in fasa ca sa zic asa, dar care poate creste daca are sustinere. In esenta e vorba despre crearea unei platforme online care sa ajute copiii sa-si dezvolte abilitatile de intelegere si cunoastere de sine prin joc, prin poveste. Toate detaliile le gasiti <a href="http://www.restartedu.ro/project/d%C4%83ruiesc-deci-exist">aici</a>.<br />
<a href="http://www.facebook.com/mateidragos">Dragos Iulian Matei</a> este in spatele acestei idei si e un om de un
pozitivism molipsitor,cu o pofta grozava de a crea si a darui. Are in jurul sau cativa oameni la fel de entuziasti si de muncitori, dar ce e si mai ademenitor e deschiderea lor de a accepta idei noi.<br />
Deci, daca va place ideea puteti deveni parte din proiect. Daca aveti creativitate, viziune sau pur si simplu dorinta de a face ceva pentru copiii vostri puteti sa va implicati direct. Daca nu, puteti macar vota pe pagina de mai sus proiectul sau cel putin spuneti despre el.<br />
Mie imi place ideea mult si imi doresc din suflet sa se materializeze intr-o zi. Aveti mai jos o mostra, o demonstratie timida, de inceput, a ceea ce ar putea fi acest proiect.<br />
Daca si pentru voi sa existati inseamna sa daruiti ce-ar fi sa daruiti o clipa acestei idei? <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/nCp4QqbzYlI?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<br />Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-27403353853980300372012-03-04T02:09:00.004-08:002012-03-04T02:09:33.395-08:00CUVANTUL DE ONOARE<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="http://img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-ypmPEg55PvY/T1M-45IapbI/AAAAAAAAAGM/z6q8PBdtE10/s1600/promisiune.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-ypmPEg55PvY/T1M-45IapbI/AAAAAAAAAGM/z6q8PBdtE10/s1600/promisiune.jpg" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ma gandesc de mult sa scriu pe tema asta…si sa va cer si
voua parearea in legatura cu ea. “Cuvantul de onoare” ! Ce inseamna de fapt
asta? De fapt cum mai percep oamenii in ziua de azi o promisiune ? </div>
<div class="MsoNormal">
In toata copilaria mea “cuvantul dat” era o chestie foarte
importanta. Doua lucruri il scoteau din minti pe Leutu, bunicul meu drag : sa
nu-ti respecti cuvantul dat si minciuna .( despre cea din urma vorbim insa cu
alta ocazie ). </div>
<div class="MsoNormal">
Nici nu stiti ce discutii se creau in jurul acestor
subiecte. Vorbele lui mi s-au incrustat in caracter, in fire…au devenit
firescul. “Daca nu-ti respecti cuvantul dat nu ai sa fii niciodata demna de
calitatea de OM. OM cu litere mari. Cine nu-si respecta cuvantul dat nu e demn
de a fi respectat. Asta iti doresti tu? Sa ajungi un nimeni? Daca tu nu-ti
respecti cuvantul cum vrei sa te respecte cei din jurul tau? Cuvantul dat nu
inseamna numai atunci cand zici “pe cuvant” …inseamna ori de cate ori te
angajezi sa faci ceva. Inseamna si atunci cand zici ca la o anumita ora o sa fi
intr-un loc. Inseamna atunci cand spui “ o sa…”. Daca crezi ca nu poti face
ceva, nu poti fi undeva, daca nu esti sigura…nu promite, nu-ti lua
angajamentul, nu spune DA ! Spune “nu stiu”, “nu sunt sigura”, “poate”, “voi
incerca”, etc. Dar daca ai apucat sa promiti, daca ai apucat sa asiguri pe
cineva de ceva, ai apucat sa zici “o sa…” atunci te dai peste cap sa-ti
respecti promisiunea.” </div>
<div class="MsoNormal">
Si nu am auzit asta o singura data. Ci mereu si mereu…cand
uitam sa fac cate ceva ce spusesem ca fac sau cand pur si simplu omisesem
pentru ca nu luasem in serios ce-am zis si fusese doar o forma de a scapa de
insistente sau intarziam de la joaca…</div>
<div class="MsoNormal">
N-am primit in viata mea de la Leutu decat doua palme, dar
tot discursul asta, pe un ton serios si dur ca si cum de asta depindea toata existenta
mea era mai dureros decat o palma.
Si a lucrat. Adanc. Am devenit cine sunt eu. </div>
<div class="MsoNormal">
Ei, dar azi…azi e cam complicat cu lectia asta invatata.
Pentru ca mi-a fost foarte greu sa accept ca lumea nu functioneaza asa. Sau ca
nu mai functioneaza asa. Ca de la o promisiune exprimata direct si pana la ora
de intalnire stabilita, oamenii nu-si respecta cuvantul dat. Mi-a fost greu sa
ma obisnuiesc ca “o sa “ nu inseamna musai “s-a facut “ . </div>
<div class="MsoNormal">
Am avut un timp in care eram foarte rigida in sensul asta.
Ma supara rau faptul ca nu ma pot baza pe ce promite cineva. In timp, am
devenit mai flexibila…cu mine insa mi-e mai greu. Nu prea pot sa-mi dau “de
voie” cand ma angajez sa fac ceva, chiar daca acel ceva nu e esential. Pe ideea
ca daca am zis…am zis. </div>
<div class="MsoNormal">
Cu ceilalti am devenit flexibila pentru ca nu prea am ce
face. Daca cineva intarzie de obicei stiu ca asa va face si ma astept la asta.
Daca cineva imi zice “sigur ne vedem” ma intreb daca chiar se va gandi intr-o
zi la asta sau o zice doar asa…pana la proba contrarie astept…( aici sunt cel
mai flexibila…si eu imi propun intalniri cu oameni de care mi-e dor si nu
reusesc in scurt timp sa-mi fact timp, loc, dar va dau cuvantul meu de onoare
ca ma gandesc la asta si e in calcule <span style="font-family: Wingdings; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-symbol-font-family: Wingdings;"><span style="mso-char-type: symbol; mso-symbol-font-family: Wingdings;">:)</span></span> ). Nu iau in calcul
exceptiile…se intampla sa se intample ceva…dar cand devine regula…</div>
<div class="MsoNormal">
Va imaginati situatia in care stabilesti cu cineva sa te
ajute intr-o situatie si zice “ maine
la ora cutare sunt la tine si rezolvam”…si tu faci rost de bani daca trebuie
pentru treaba si iti aranjezi timpul, eventual invoindu-te de la serviciu…si
nimic. Nici un semn. Cand in sfarsit dai de persoana iti spune senina ca …a
uitat sau a plecat din Bucuresti…sau mai stiu eu ce…si nu, n-a patit nici o
nenorocire. Sigur o sa spuneti ca sunt prea rigida. Se poate , dar cel putin nu
ma mai supar. <span style="font-family: Wingdings; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-symbol-font-family: Wingdings;"><span style="mso-char-type: symbol; mso-symbol-font-family: Wingdings;">:)</span></span>
Doar observ.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></div>
<div class="MsoNormal">
De fapt nu ma intreb ce s-a intamplat cu lumea asta de nu
mai crede in necesitatea respectarii cuvantului dat, ci mai degraba ma intreb
de ce simtim nevoia sa ne prefacem ca suntem mai buni, mai disponibili, mai
atenti la cei din jur decat suntem de fapt…de ce simtim mai degraba nevoia sa
ne facem placuti in aparenta in loc sa fim intr-un anume fel care ne-ar aduce
simpatie oricum. </div>
<div class="MsoNormal">
Era un timp cand ma bazam pe siguranta unei vorbe. Pai daca
imi zici “data viitoare facem asta impreuna” …eu te cred. Daca zici “ te chem
cu prima ocazie”…eu te cred. Daca zici “ maine
citesc ce ai scris”…eu te cred. Daca zici “saptamana viitoare am timp si ma
ocup”…eu te cred. Dar nu ma mai astept s-o faci. </div>
<div class="MsoNormal">
Am invatat ca viata e imprevizibila. Si sunt destul de
maleabila si intelegatoare. Dar n-ar fi mai simplu sa zici “mai vedem…” sau “ o
sa fac tot ce pot, dar nu stiu sigur” sau pur si simplu “nu pot”, “nu stiu”, “
nu vreau”, “n-am timp”. Acum nu mai doare, dar ma intreb…</div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-2694410157289271402012-02-28T04:16:00.001-08:002012-02-28T04:16:29.452-08:00FIRESCUL VINE CU PRIMAVARA<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-bRyHL0ItecA/T0zFcOR-EII/AAAAAAAAAGE/AoU4SPuuvS8/s1600/BUN+SIMT.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-bRyHL0ItecA/T0zFcOR-EII/AAAAAAAAAGE/AoU4SPuuvS8/s1600/BUN+SIMT.jpg" /></a></div>
Stiu ca nu sunt singura care incearca un sentiment straniu in fata evidentei ca intamplarile care ar trebui sa fie considerate firesti, normale au devenit momente pe care le pui in rama pentru ca par iesite din comun. Da, ne minunam si ne bucuram in fata bunului simt caci reversul te plezneste peste ochi, sub o forma sau alta, in fiecare zi.<br />
Ma opresc si eu la un astfel de episod mai ales ca impreuna cu inceputul asta timid de primavara, intamplarea traita imi da un soi de speranta de normalitate si de inceputuri mai bune.<br />
Sambata seara, o persoana apropiata mie si-a pierdut telefonul in taxiul cu care mergea spre casa. Nu era prima oara, asa ca neavand sperante de recuperare a blocat cartela si se pregatea sufleteste pentru vanarea numerelor din agenda pierduta.<br />
Duminica seara primesc un telefon : " Buna seara ! Va sun in legatura cu pierderea unui telefon !". "L-ati gasit dumneavoastra?" zic. "Da. E la mine.Imi cer scuze ca sun asa tarziu, dar noi am fost un grup mai mare in taxi si pana ne-am lamurit ca nu e telefonul nici unuia din noi s-a facut seara."<br />
In sfarsit, ramane ca vorbim a doua zi ca sa stabilim unde si cand ne putem intalni. Sun ieri pe la 16.00 si hotaram in final un loc pe la mijlocul drumului dintre locatiile din care veneam. Se auzea la telefon ca se mai sfatuieste cu cineva asupra locului de intalnire si nu pot sa va spun cat de atenti pareau sa nu fie prea departe sau peste mana nici pentru mine. Stabilim 18.30.<br />
La 18.30 punct erau in locul stabilit. Patru tineri, doua fete si doi baieti. Imi dau telefonul, le multumesc si vreau sa le fac cinste de-o bere, drept recunostinta. N-au vrut sa primeasca sub nici o forma... "Lasati doamna, in vremurile astea..." imi zice una din fete. Baiatul cu care vorbisem imi zice si el " Sa stiti ca a fost o placere sa va ajutam". Si se departeaza repede, grabiti, in timp ce eu strig dupa ei " Va multumesc mult ! Si sa va fie bine!". " Si dumneavoastra !"<br />
Scurt.O clipa de viata. O intalnire cu oameni frumosi.<br />
Eu am avut emotii in fata lor. Mi-au transmis-o prin stanjeneala grabita cu care s-au indepartat...stanjeneala omului pentru care o astfel de fapta e "firescul". Totul la ei spunea " Lasati, n-am facut mare lucru".<br />
Nu stiu decat ca cel cu care am vorbit se numea Mihai si ca locuiau in Ghencea. Si am vrut sa va povestesc despre ei pentru ca e confortabil sa stii ca exista inca tineri asa. Si pentru ca mie mi-a dat asa o stare de bine.<br />
Sa aveti o primavara fireasca !Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-72300712871877862872012-01-29T00:50:00.000-08:002012-01-29T00:50:13.701-08:00CU SFIALA...IN DAR<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-GmwCfTAlOqM/TyUH_dxebfI/AAAAAAAAAF4/brOr5teh3bc/s1600/poze+201p+001.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-GmwCfTAlOqM/TyUH_dxebfI/AAAAAAAAAF4/brOr5teh3bc/s320/poze+201p+001.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
M-am tot gandit cum as putea sa scriu despre ea. Astazi e ziua ei si i-am urat deja La multi ani ! I-am spus in ultimii ani, cu diverse ocazii si in diverse moduri cat de mult o iubesc. Ba mi-e teama uneori ca i-am parut exaltata ceea ce mi-ar putea pune eticheta de fan nebun ! Dar vedeti voi, tocmai despre asta vreau sa va scriu…eu nu sunt fanul ei…sau, ma rog, denumirea asta de fan nu mi se pare potrivita pentru ceea ce inseamna ea pentru mine…E o ruda…o sora, o matusa, o verisoara primara…E ciudat cum cineva pe care nu-l cunosti direct iti poate devein atat de drag, atat de apropiat de suflet…Ajungi la un moment dat sa-l simti ca facand parte din viata ta. In plus, pentru mine, ea e un model…O respect, o admir, o iubesc. <br />
<br />Am vazut-o prima oara intr-un filmulet de televiziune in care juca alaturi de tatal ei, minunatul Amza Pellea …era o mireasa mofturoasa ( sau nefericita) care se incuia in baie in ziua nuntii…Am indragit-o pe loc pentru ca era fata lui Amza, iar Amza era Regele. Am simtit un fel de afinitate cu ea pentru ca o chema la fel ca pe mine ( acasa si eu sunt Oana ) si eram nascute in aceeasi zodie ( la varsta aceia a mea, amanuntele astea erau importante si cruciale :) ). Cu dragul asta dobandit am vazut-o apoi, cred ca pentru prima oara pe scena, in 1991, in “Visul unei nopti de vara” montat de maestrul Ciulei la Bulandra. Wow, atunci m-a cucerit definitiv. Imi amintesc si acum cum mi-am tinut respiratia in timpul monologului Hellenei si cum sala a izbucnit in aplauze la sfarsitul lui. O seara magica care mi-a ramas pana azi etalon al unui spectacol de teatru.<br />
<br />
De atunci am descoperit-o incetul cu incetul, an de an, in spectacole, in filme, in interviuri. La teatru m-a vrajit…in interviuri m-a emotionat…mai ales pentru ca m-am regasit in felul sau de gandire, de dorinta de a trai…m-a inspirat si mi-a dat curaj si speranta…ca se poate trai frumos…ca iubirea e singurul lucru care conteaza…ca relatia cu Doamne-Doamne e personala si unica…ca “acum” e viata mea… <br />I-am scris o scrisoare luuunga pe care i-am dat-o atunci cand am fost sa-mi iau autograf pe cartea pe care a scris-o…iar fotografia facauta la Muzeul Satului cu ea si Mimilo a mea e una din amintirile alea care-ti face sufletul sa zambeasca. Citind cartea m-am regasit din nou in iubirea de parinti…toti sper ca stiti ce inseamna sa-ti adori mama. Am invatat sa ma bucur mai mult de minunea ca Mimilo e inca cu mine. M-am regasit in dorinta de a pretui ce am deja.<br />
Tot de la ea am invatat si sa incerc sa fiu fericita inainte sa pierd pe cineva foarte drag din viata mea. Am invatat sa admit ca sunt “asa si asa”. Asta ma tine cu picioarele pe pamant si imi da incredere in ceea ce sunt : acea persoana care si-a asumat in viata rolul de invatatcel perpetuu. <br />
<br />Imi veti spune probabil ca nu-i normal sa preiei gandurile si ideile cuiva asa doar pentru ca l-ai asezat pe piedestal. Nu e deloc vorba despre asta. Nu e pe piedestal tocmai pentru ca o percep atat de umana incat sunt perfect constienta de prezenta defectelor…dar oare sa iubesti pe cineva nu e despre acceptarea defectelor? Si apoi, tocmai asta-i magia ! Nu preiau nimic ! Pur si simplu …ma regasesc prin ea ! Ea e confirmarea mea, confirmarea de care toti avem nevoie cand ne-am pornit la un drum ! <br />
<br />Anul trecut pe vremea asta filma in America. La intoarcere, la primul spectacol cu “Oscar si Tanti Roz” de la Bulandra a facut cinste colegilor pentru ziua sa. Dumnezeu a facut atunci pentru mine o minune ! M-am aflat in acea imprejurare si am avut ocazia sa fac cunostinta cu ea. Ba chiar am schimbat cateva vorbe. E greu de explicat cat am fost de fericita ! Sa primesc un zambet direct, o vorba directa, o gluma ! Imi venea sa sar in sus de bucurie si sa pup pe toata lumea ! ( am si facut o declaratie de iubire celui datorita caruia eram acolo ! :) ) E vorba de atat de putin si totusi cat de mult ! Daca ati trecut vreodata prin asa ceva veti intelege ce spun…daca nu, v-o doresc din tot sufletul ! <br />
<br />Intr-un moment de impas, i-am cerut un sfat…mi l-a dat cu atata discretie si sfiala…cel mai bun, cel mai potrivit…singurul valabil. L-am urmat si ii multumesc infinit…il voi urma mereu…<br />Nu, nu exista intre noi vreo legatura apropiata…dincolo de “prietenia” de FB. Ca sa fie clar ! Probabil ca ea nici nu stie exact cine sunt ( i-am zis o data, la o intalnire publica cand m-am dus s-o salut ca eu nu sunt “cineva” ca sa ma prezint si mi-a spus cu un zambet si-o imbratisare atat de calada “ tu esti tu “ ….) si nici nu conteaza asta…sunt doar una din sutele de mii de oameni care o iubesc si asta e pentru mine o bucurie imensa.<br />
<br />Dupa cum va spuneam, azi e ziua ei. Ce vreau sa-i urez este sa fie sanatoasa ! In rest este intre mine si Doamne-Doamne, in rugaciunile mele…si cred ca ea va stii ! <br />De ce am scris toate astea? Pentru ca o iubesc si asta e singurul cadou pe care i-l pot face ! Si-mi doresc din suflet sa-i pot oferi, macar azi, o faramita de bucurie din milioanele de bucurii pe care ea stie sa le traiasca…dar mai ales imi doresc sa stie ca undeva, in lumea asta, exista un om, adica eu, care incearca sa traiasca frumos…care incearca sa fie fericit…si datorita ei. <br />
<br />Daca n-o cunoasteti inca, cititi-i cartea, cititi-i interviurile, duceti-va s-o vedeti jucand ! ( la Bulandra in “Oscar si Tanti Roz” si “Scaunele”, la Foarte Mic in “Ma tot duc”, la Metropolis in “Vocea Umana” ). Daca n-o sa vi se schimbe viata, cu siguranta o sa se imbogateasca ! <br />
<br />La multi ani Oana Pellea ! <br /><br />P.S. Mi-e teama doar sa n-o supere discursul asta al meu public ! Discretia si umilinta le-am redescoperit tot prin ea ! Sper sa ma ierte ca-i doar din mult drag ! <br />Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-12791207584150290772012-01-15T01:53:00.000-08:002012-01-15T01:53:32.634-08:00FLOWER POWER<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-ddI4C1N6EOI/TxKhfbGxuWI/AAAAAAAAAFo/Ku4S80K1nNg/s1600/flower+power.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-ddI4C1N6EOI/TxKhfbGxuWI/AAAAAAAAAFo/Ku4S80K1nNg/s1600/flower+power.jpg" /></a></div>
M-am declarat intotdeauna o adepta a miscarii hippie prin prisma sloganului “Flower Power” care indeamna la pace, caci evident nu am trait-o la propriu. M-am gandit intotdeauna la asta oridecateori am asistat, direct sau indirect, la mostre de violenta, fie ea fizica sau verbala. Genul asta de manifestare ma anihileaza cand e indreptata impotriva mea pentru ca pur si simplu nu pot reactiona. Ma blochez. Impietresc. Si nu e vorba de vreo tara purtata din copilarie caci nu am avut parte in familie de nici un tip de violenta, ba dimpotriva. E ceva organic, completat cu siguranta de educatia pe care am primit-o, bazata pe comunicare civilizata si pasnica. <br />Constatand asta despre mine m-a speriat mereu latura mea putin impulsiva. Admit ca am trait in viata mea momente in care cineva m-a adus la asa un grad de furie incat am simtit nevoia sa lovesc. N-am facut-o, slava Domnului ! Dar m-am concentrat pe controlul furiei si pe dezvoltarea unui echilibru interior care sa nu mai permita ajungerea la o astfel de limita. Astazi, nu numai ca nu am mai ajuns atat de departe, dar rareori mi se mai intampla sa “urlu”. Cel mult, in anumite situatii mai ridic tonul. E drept ca de felul meu vorbesc destul de tare si daca ma aprind intr-o discutie poate parea ca tip, insa invatand ca nu te faci inteles sau ascultat daca strigi mai tare ci daca stii sa folosesti tonul potrivit si nuantele vocii tale pentru a imbraca argumente solide si logice si mai daca stii sa actionezi asumat in fapte care iti confirma pozitia, lucrurile sunt sub control, iar eu am castigat inca o lupta cu mine insami. <br />
<br />Aseara am asistat fara sa vreau la o scena de violenta domestica desfasurata in fata usii mele. Evident, data fiind natura mea, nu sunt deloc genul revolutionar in sensul ca imi lipseste curajul, curajul de a da piept cu violenta. Si probabil ca responsabilitatea fata de familia mea cantareste mai mult in momentul de fata decat responsabilitatea fata de mine.<br />
( aici as putea sa intru in amanunte privind absenta mea de la manifestatiile de zilele astea din Bucuresti, dar nu cred ca e cazul sau momentul si in plus lupta asta intre nuantele de “trebuie” si “ar trebui” e o povara personala cu care nu am de ce sa va incarc). <br />Revenind, va spuneam ca nu sunt o persoana curajoasa, dar instinctul meu m-a impins pe usa spre a intervenii si a stopa violenta. Am simtit ca nu pot sa asist fara sa fac nimic si mai mult am facut-o cu stapanire de sine si fermitate, cu un calm aparent, dar cu un tremur interior de nedescris. Toate astea le-am constatat dupa, cand am stat sa evaluez momentul. Si am inteles inca o data ca nu pot suporta violenta si ca spontan voi actiona impotriva ei. Actiunea insa m-a epuizat si m-a intristat. Mi-a dat o stare de cadere in gol. <br /><br />Postul asta e o rugaminte. Va rog, controlati-va “iesirile” ! Nu va lasati coplesiti de furie, nu incurajati violenta de orice natura e ea si mai mult, va rog , nu intoarceti capul cand ea trece pe langa voi, chiar daca nu va atinge direct ! <br />Am sa va reamintesc invatatura lui Iisus care le spunea discipolilor sai : “ daca cineva te loveste pe un obraz, intoarce-l si pe celalalt” . N-am crezut niciodata ca aceste cuvinte vorbesc despre umilinta. Ci mai degraba despre oprirea generarii violentei. Despre intelepciune. Raspunsul la violenta cu violenta va degenera. Va creste violenta si te va distruge si pe tine care voiai doar sa te aperi. Fii intelept si opreste violenta ! Sa intorci celalalt obraz inseamna intr-un fel sa-i oferi o floare celui care te loveste ! Exact! Flower Power !<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/Kmv3WlKa6U8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-6909551093530809792012-01-08T01:35:00.000-08:002012-01-08T01:35:57.206-08:002011.ANUL FLUTURELUI.<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-i0tyjLA7Drs/Twli2wId0II/AAAAAAAAAFg/RB1I0ymjAQQ/s1600/fluture+4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-i0tyjLA7Drs/Twli2wId0II/AAAAAAAAAFg/RB1I0ymjAQQ/s1600/fluture+4.jpg" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>“Ce greu e sa fi in fata unei coli goale de hartie , sa ai
sufletul plin de vorbe nespuse, mintea plina de sentimente retinute si gura
muta mustind de ganduri … si totusi sa nu ai curajul sa incepi .</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>Orice atig se tranforma in altceva. Aparentele se spulbera
in mii de particule. Se alege praful. </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>Nu pot sa scriu desi simt cum ma ineaca vorbele, gandurile,
simturile.</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>Sa urlu as vrea si din urletul meu sa creasca un munte cu
paduri nesfarsite, umbrose si verzi, vesnic verzi. Sa umble prin ele gandurile
mele si soaptele mele, nesfarsit . Sa curga izvoare fierbinti si aburii mei de
iubire sa tulbure cresterea copacilor, sa tulbure pasarile in odihna lenesa de
pe ramuri.</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>Si zane femei sa urzeasca vorbe de dor pentru oameni goi
pierduti pe stancile urletului meu. </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>Oamenii goi cu genunchii juliti si privirea pierduta umbla
haotici prin padurile mele si aburul de iubire ii trezeste din cand in cand la
viata. Cum sa fac sa-i invii ? Cum sa auda din nou minunea din soaptele mele? </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>Cine are nevoie de mine ? “</b></div>
</blockquote>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Asa incepeam anul care tocmai a trecut…in stare de
omida…pierduta in mine…intr-un invelis de sticla semiopaca in care singurul
lucru de care mai eram sigura<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>si
care<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>slava Domnului este esential, era
sentimentul de iubire care ma locuieste, ma contine…care sunt.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si m-am cam sprijinit pe asta. Am omidit hranindu-ma cu
arta, cu oameni, cu bucurie de viata. Am lasat iubirea lumii sa se contopeasca
cu iubirea mea. Am lasat, in stadiul de pupa, sa se implineasca minunea. Am
savurat, in mica mea lume interioara toate frumusetile adunate din jur. Toata
bogatia lumii: firul de iarba, raza de soare, zambetul, bobocul de floare, un
crampei de cer senin, o vorba buna spusa din suflet, o adiere de vant care-ti
aduce miros de fan si de pamant, bucuria din ochii unui om care traieste, raset
de copil, un artist in scena, un vers care te contine, o ploaie de vara, o
melodie cu aroma de dor sau sunetul izvorului, energia electrizanta a unui om
generos, o carte care te-a ales la momentul potrivit, simpla prezenta in jur a
oamenilor dragi, o invitatie la film sau o cafea cu suflet vorbita pana tarziu
in noapte, o soapta, o incurajare, o lacrima de bine, o dimineata curata cu
miros de nu ma uita, un hohot de ras sanatos, o seara cu gust de inceput,
oameni necunoscuti care par sa te cunoasca atat de bine si cate si mai
cate…bucurii mici si mari…declaratii nestiute, dar simtite de iubire. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si toate firele astea multicolore ale sufletului meu s-au
tesut pe negandite, ca dintr-un vis, ca dintr-o poveste si intr-o zi, pe
neasteptate, m-am nascut fluture. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ah, ce minune de stare ! </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Sa te simti renascand frumos, delicat, in culori pastelate,
cu tuse de albastru tare si verde crud…sa te simti deodata gratioasa si chiar
dragalasa ! Sa te simti aproape de cer si de pamant, aproape de oameni si mai
ales aproape de tine! Sa gasesti raspunsul la intrebarea cheie a omizeniei tale
: Cine are nevoie de mine ? EU. Si daca mai e cineva…e bine…e foarte bine…EU am
nevoie de voi.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ce bucurie sa-ti
baleiezi aripile intr-un zbor ametitor, intr-un dans concret care te
elibereaza, un dans in care aerul, aromele te imbata pana la extaz ! Ce
implinire sa imparti din bucuria ta, sa daruiesti culoarea, lumina, muzica
sufletului tau ! Sa fii pur si simplu! Sa traiesti ! </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Sa gasesti apoi floarea asortata inimii tale, floarea pe
care te sprijini usor odihnindu-ti zborul, floarea care ti-e oglinda si casa si
muza…floarea care-ti sopteste de drag si de dor…iata un fluture fericit ! </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Minunea formarii, transformarii, trezirii fluturelui din
omida care esti, e cea mai bogata, cea mai intensa stare ...pentru mine, esenta
vietii…sunt recunoscatoare. Si m-am lasat in voia acestei trairi. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Asa ca tot gandindu-ma cum sa scriu despre anul care a
trecut mi-am dat seama ca e greu. E foarte greu sa pui in vorbe simtiri tari,
puternice, esentiale. E prea putin sa bifezi fapte concrete, sa telegrafiezi
trairi, nu stiu cum sa spun…pentru ca, pe scurt, anul ce-a trecut nu l-am
confectionat ci pur si simplu…l-am trait.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-5413408870331062052011-12-29T08:30:00.000-08:002011-12-29T11:42:59.877-08:00AROMA DE DRAG. POVESTI CU CONSTANTIN TZACA COJOCARU<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-XmvqeSmtiTc/TvyUyquwHCI/AAAAAAAAAEk/6nuHzSWXuHc/s1600/VAL+001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-XmvqeSmtiTc/TvyUyquwHCI/AAAAAAAAAEk/6nuHzSWXuHc/s320/VAL+001.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>Ioana Socaci: In primul rand e o bucurie si o onoare imensa sa va am
drept interlocutor. Va multumesc pentru ca ati acceptat acest interviu. Si
pentru a incepe de undeva am sa va marturisesc ca de cand ma stiu m-a pus in
dificultate alegerea unui defect si a unei calitati personale care sa ma
defineasca. Dar mi-a placut intotdeauna provocarea asa ca va provoc si eu pe dumneavoastra:
Cum e Tzaca Cojocaru in extreme: al binelui si al raului? </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Constantin (Tzaca) Cojocaru: Ai
vorbit de defecte. Nu sunt un om complexat, dar cred ca am foarte multe
defecte. Acum mai e o problema. Ca la o mai adanca privire aceste defecte sa
devina si calitati, iar calitatile…hmm…trebuie sa le caut. Hai sa spunem asa </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
: in extrema buna sunt aiurit,
poet, cu capul in nori. Toate lucrurile care ajung la mine, mi le apropii
printr-o intuitie, as spune, desi cuvantul asta mi se pare strain. Nu ma
consider un tip intuitiv. Totusi, care e calea prin care lucrurile
se apropie ? Ca nu este cea logica, rationala. S-ar putea intampla sa fie un
cuvant foarte tare, pretios chiar, iubirea. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Deci in extrema buna ma simt
capabil de iubire. Am o stare de iubire permanenta. Nu crestineasca. O iubire…
Cum s-o numesc eu ?…Un cuvant curat : bovina. Asa, din aer…din senin. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Nici cand lucrez nu pot lucra
altfel. Deci nu am in nici unul dintre lucrurile facute pe teatru, roluri …nu
am intentii rationale. In general cand am avut intentii rationale lucrurile
s-au desfasurat destul de sec. Destul de plat. Ideile in general, fara sclipiri,
raman acolo. Intotdeauna e bine sa ai o obsesie buna. Obsesia pozitiva, obsesia
buna. Ceva care nu te paraseste nicio
clipa din momentul in care s-a instalat si ceva pe care tu nu pompezi in
intentie cu ganduri de genul “aoleu, sa nu uit de chestia aia “ sau “iar nu
m-am gandit la rol” Nu! Pentru ca acea
obsesie buna nu poate da rezultate decat prin uitare. Uit de ea, dar ea
lucreaza acolo, in mine. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Exista probabil inauntru niste
lucratori, mici, ageri, foarte vioi si pe care daca ii las in pace si nu-i bat
la cap toata ziua cu bombanelile mele…pentru ca ce am eu sa le spun? Ei stiu ce
au de facut … duc intr-o zi la aparitia “sclipirii". Sclipirea nu e rationala.
De unde vine? Din drag de. Ca nu gasesc o alta explicatie. Din drag de. Ma
refer in special la teatru. Pentru ca aici sunt problemele mari ale vietii
mele. Pentru ca restul a curs de la sine si eu n-a trebuit sa intervin si de
cate ori am intervenit, n-a iesit bine…viata trebuie lasata sa curga. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Dragul, iubirea de...De exemplu
un rol care la inceput mi s-a parut uracios, fara prea multa chemare catre
mine sau un context nu tocmai fericit,
cum ar fi ca se poate intampla sa lucrez
cu un regizor care ori sta el in sala si da indicatii, ori e gulerul de la
blana lui daca e iarna, e acelasi lucru. Pentru ca nu spune nimic chiar daca ar
vorbi tot timpul. In ambele cazuri, singura iesire din situatie e dragul de ce
fac, de rol. Bucuria de a exista acolo si care vine din iubire, din drag .
Iubirea tot bovina e, dragul tot bovin e. Cand zic bovin pare ca injur ceva.
Nu! E ca manifestarea de fond, ca sunetul de fond al Universului. Bazaitul ala
de fond care incepe de la Big Bang. Bazaitul ala e ceva bucuros. Ei, si din
asta ajung incetul cu incetul sa iubesc ceea ce fac, sa mi se para frumos ceea
ce mi s-a parut urat, sa mi se para interesant ceea ce nu mi s-a parut
interesant, din iubire. Si intr-o zi sclipeste, sare capacelul si iese ceva
care nu tine de logica. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
“Sclipirea” mi s-a intamplat in
general in bucatarie. Eu in bucatarie, cand stau asa seara, devin destept. Pe
mine m-a ajutat intotdeauna faptul ca garnitura de la robinet nu era niciodata
bine reparata si ascultam cum curge apa: pic, pic, pic… si chestia asta crea o
atmosfera de curgere lenta a timpului… marcheaza timpul senzatiilor, al
starilor…timpul dinauntru… nu din cap…timpul din tine…Deci asta ar fi…intr-o
extrema: iubirea.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Spuneam ca am foarte multe
defecte. Pana si asta e un defect. Cel pe care l-am exprimat in extrema buna.
Ei, pe partea cealalta cred ca este o doza, nu uriasa, dar solida de egoism. Ca
e din nascare, ca vine din meserie, nu stiu. Ca fiind din nascare s-a
transferat foarte bine in meserie in timp, ca s-a imbracat in haina meseriei
cum ar veni si atunci e acelasi egoism,
nu e altul. Poate ca asta m-a trimis pe scena. Chestia aia pe care o fac numai
eu.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Desi la partea de plus, alaturi de iubirea
bovina as alatura si generozitatea necugetata, care tot defect e, dar e acolo
sus. Ei, dincoace, jos, langa egoism as alatura si aceasta generozitate
necugetata, dar care nu are nici o legatura cu egoismul pentru ca ea se
manifesta paralel. Nu-mi rezolv eu faptul ca sunt egoist printr-un gest de
generozitate. Este in paralel toata chestia asta. E o pendulare, o balansare
intre ele. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ce as mai adauga acolo jos: uit
ingrozitor de repede. La mine, uitarea functioneaza intr-un mod surprinzator,
stupefiant pentru ca lucreaza la a sublima
cu totul, in calitate, ceea ce am stiut precis. Uit cu mintea si las sa
lucreze memoria cealalta. Memoria afectiva. Poate din cauza asta nu am ureche
muzicala. Pentru ca nu pot relua aceeasi nota, nici de la tine, nici de la
mine, nici de maine.
Am cantat pe scena. Dar dupa exercitii si repetitii cu mine insumi …atroce.
Zile in sir, saptamani in sir, 3 ore pe zi. Auzind aceeasi melodie, ceea ce pe
altul il tampeste, pe mine ma destepta. Si izbuteam s-o cant in cadrul
spectacolului. E adevarat, nu atacand-o ca un cantaret pentru ca atunci lupta
ar fi fost total nedreapta in defavoarea mea. Nu ca un cantaret. Atacand-o ca
un actor. Ce inseamna teatrul in raport cu cantecul meu? Care e actoria pe care
o cere defectul asta? Inseamna ca tot ce inseamna defect in cantec devine
sugestie pe scena. Devine comunicare, idee comunicata. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Asa s-a intamplat in “Povestiri
despre nebunia noastra cea de toate zilele“ pusa de Afrim la Piatra Neamt. Acolo timpul nu mai trecea si
se oprea in loc din cauza ca personajele
acestui spectacol isi traiau estetica vietii lor in neputinta si cantecul
devenea derizoriu din neputinta de a trai, de a simti. Cantecul acolo se plia
actoriceste. Nu era nevoie de prea multa voce ca sa-l canti.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si la fel, intr-un alt spectacol,
interpretand o melodie a lui Marlene Dietrich. Situatia era a uitarii. In care
raman doar ramasite de cantec si asta devenea iar actoriceste, dramatic. Nu era
vorba sa cant eu ca Marlene Dietrich. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si asa ajungem la concluzia ca nu
sunt eu mai special… mi-e greu sa spun
…pentru ca sunt situatii in care cea mai mare calitate devine defect si cel mai mare defect devine calitate. Am
calitati riscante si defecte bune. Este un soi de inter relatie intre toate
lucrurile astea. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S: V-ati definit ca fiind “povestitor la gura semineului”, identitate
perfect acceptata de toti cei ce va
cunosc. Care e povestea acestei metafore?</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
CC: Pai chestia cu “gura
semineului “am trait-o in mod real, deci nu e doar o metafora. Eram in Franta,
lucrasem la Pescarusul, prima oara cand am lucrat Pescarusul; imi placea ce
faceam, am ajuns sa constat ca e bine. Ajunsesem la o emotie buna, aveam emotia
locului in care ajungea personajul. Pariul era corect. Spectacolul a iesit, s-a
jucat si a fost apreciat foarte mult. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ei, si in acest context, intr-o
seara, un nobil, care era sotul cuiva
care avea legatura cu societatea de teatru care facea Pescarusul, domnul Pierre Saint Claude, ne-a invitat la
conacul dumnealui. Conac clasic. Ala
pe care il stim. Casa inalta, cu etaj, mare…din piatra; un living superb din
care plecau toate scarile in toate locurile si un semineu in care ardeau
butuci. Fiind iarna, ca asta se intampla in decembrie, bine inteles ca ne-am
lasat bocancii la usa si am pasit in ciorapi pe acel parchet superb si ne-am
asezat langa semineu sa ne mai incalzim putin. Am vorbit de una, de alta, eram
foarte relaxati, era foarte placuta discutia, si un vinisor facut de el, de pe
domeniul lui si la un moment dat, nu stiu cum a venit discutia despre limba
romana. Cum suna limba romana? Ce e limba romana? Ce limba e limba romana si
daca are vreo legatura cu limba franceza, legatura pe care o stabileam mereu si
le-o comunicam si spuneam ca bunica spunea “botina” la gheata, deci vine din
franceza si multe alte exemple de influente. ”La urma urmei toate neologismele
din limba romana venite din Franta pe care eu le folosesc” le spuneam eu, “dumneavoastra spuneti ca sunt cuvinte de la
Academie pentru ca intre timp si-au mutat sensul” . Si atunci m-am gandit si
i-am intrebat daca vor sa asculte in limba romana niste versuri ale celui mai
mare poet roman care se numeste Mihai Eminescu si a caror muzicalitate ma ajuta
in demersul meu de a le arata ce insemna limba romana. Si folosita
extraordinar, dar metrica era foarte importanta, pentru ca francezilor le plac
monoloagele. Si am spus partea bataliei din Scrisoarea III, de la “ si abia
pleca batranul…” cu tot cu scrisoarea tanarului fiu de domn si care se termina
cu “ si multumesc lui Hristos, te sarut Doamna frumos “ . Numai ca, mi s-a
parut aiurea sa ma ridic de acolo de la semineu si sa ma produc, deci sa pun in
valoare momentul. Ce moment? Ca le spun o poezie in limba romana cand ei habar
n-au de limba romana ? Ei, si afla ca stand in fund, intr-un cot, langa semineu
am spus toata poezia, caci scoala de teatru am facut si diafragma mi-e buna si
volumul la fel, si-am spus toata poezia in forta, bine mersi. La care, la
sfarsit , Pierre
a zis: “eu nu stiu limba romana, dar te admir! Caci din aceasta pozitie nici un
cantaret n-ar fi putut canta. Are nevoie de volum “. Eu i-am spus ca ma
folosesc de volum ca sa fac teatru nu ca sa cant…Stand toata seara aia la gura
semineului, mi-a ramas…n-am mai stat in fata altui semineu decat din asta din
plastic, cu becuri inauntru. Si mi-a ramas. Nu pare important, ei bine, dar
semineul ala mi-a ramas ! M-am intors din nou vara, Pierre ne-a invitat din nou, dar nu mai
ardeau butucii in semineu…atunci, ala a fost momentul! Si de cate ori sunt
intrebat despre ce spun, povesti, povestiri, dialoguri, tot ce am in mine, ma vad la semineul lui Pierre! </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: Semineul lui Pierre
ma inspira si pe mine. Caci suntem in
perioada sarbatorilor de iarna si asta imi inspira povesti la gura sobei, cu
vin fiert si stelute de zapada la fereastra. Aveti o poveste de Craciun? </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: O poveste speciala de
Craciun, nu ! Dar legata de sarbatori….Prima data am fost cu colindul, cu
uratul pe la 4 ani, cam asa…Asta se intampla in Saveni, Botosani, la bunicii mei! Stateam cu totii
acolo, bunicii, parintii mei si noi, fratii. Si
Saveniul fiind populat cu foarte multi evrei, toti prietenii mei buni
erau evrei. Aveam vreo 7 prieteni buni, da’ buni, evrei, pe la 6 ani sa zic, si
aveam un singur prieten roman, Iluta de vis-à-vis. Iluta Stefan, care s-a facut
tractorist si inca unul foarte bun. Ei, si noi eram impreuna, toti 8. Iluta mai
venea, nu mai venea, dar noi toti ceilalti 8 eram continuu impreuna. Ma duceam
la ei, beam cafeaua cu lapte de dimineata si cu painea prajita ca sa dau
exemplu bun prietenului meu care nu voia sa manance dimineata. Si maica’sa imi
punea si mie si imi tot spunea “nu se vede fundu’, nu se vede fundu’ “ adica
pana la capat trebuia baut laptele. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si normal ca, fiind tot timpul
impreuna, cum venea Craciunul, noi toti 8 plecam cu colindul. Mai, ceea ce
trezea o bulversare printre oamenii de acolo, printre tarani si veneau femeile
la bunica si spuneu “Vai di mine Catinca, acuma si evreii imbla cu colinda?“
Dar noi n-aveam nici o treaba! Mie asta mi se pare minunat! Daca exista
vreodata ideea de ecumenicitate intre religii! Nu neaparat intre ortodocsi si
catolici, ci intre toate religiile ! Exista un fir comun ! Sunt diferente
uriase, dar exista un fir comun ! Ei, prietenii mei, veneau pe firisorul ala
comun si cantam impreuna bucuria ca
astazi s-a nascut Cristos! Era nasterea unui copil, nu era o bucurie politica,
religioasa. Era bucuria pur si simplu! Un turc, daca trece pe drum si-i place
melodia, canta si el! E un cantec! Care-i problema? Apropierea se face pe
sensibilitate, pe iubire…nu pe politica religioasa! </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-cRNi58tkfxQ/TvyVCfPpA1I/AAAAAAAAAEw/mH5C1Ie4890/s1600/VAL+004.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-cRNi58tkfxQ/TvyVCfPpA1I/AAAAAAAAAEw/mH5C1Ie4890/s320/VAL+004.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S: Sa ramanem la povesti, pentru ca asta e tema intalnirii noastre.
Aveti o poveste preferata? </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: Am doua povesti care, dupa
mine, sunt capitale. Una o stiam din facultate si am reintalnit-o in mod cu
totul intamplator si ciudat in textul de la rolul pentru care am dat proba
pentru un film, in Franta. Si povestea e cam asa: intr-o rezerva de spital stau
doi bolnavi. Unul, foarte grav bolnav sta langa usa salonului, iar celalalt are
patul langa fereastra si e mai putin bolnav, se mai poate ridica si privi pe
fereastra. Cel de la usa
il intreaba mereu ce vede pe fereastra. Are nevoie sa ramana in contact cu lumea,
cu cerul, cu ceva. Iar cel din fata ferestrei ii descrie cu lux de amanunte tot
ce vede. Cerul, stelele, luminile din curtea spitalului, surorile care umbla
prin ploaie doar in bluza si bluzele se muleaza pe ele si e o imagine
extraordinar de frumoasa, de puternica, copii care inoata in apa fluviului care
nu e foarte departe de spital si–i vede cum sar, cum se balacesc fara grija si
asa mai departe. Si tot povestindu-i ce vede pe geam, bolnavul de la fereastra
se insanatoseste si paraseste spitalul. Cand vin oamenii spitalului sa aranjeze
patul, cel de la usa
ii roaga, daca tot s-a eliberat patul de la fereastra, sa-l mute pe el acolo.
Si ei l-au luat si l-au mutat la fereastra. Si el s-a ridicat cu foarte mare
greutate si s-a uitat pe fereastra. Si-n fata ferestrei era un zid. Negru si
vechi. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si mai am una, legata de
speranta, pe care am citit-o eu, cu ochii mei, scrisa de Francisc Munteanu.
Povestirea e cam asa: intr-un lagar de concentrare din Germania,
se aflau evrei. Si, printre ei, un tanar de 15-16 ani, pentru care toata
suflarea din lagar, pune mana de la mana, creaza diversiuni, pentru ca acest
tanar sa nu aiba un sfarsit nedrept si sa evadeze. Inainte de a se pregati
actiunea de evadare, vine un batran la el, la copil, cu o bucata de paine invelita
intr-o naframa. Si-i spune asa: “E o bucata de paine uscata. N-ai voie sa te
atingi de ea. O sa-ti fie foame. Drumul din Germania pana in Romania, unde trebuia sa ajunga, e
lung. Daca vei manca aceasta felie de paine, nu vei mai avea nimic. Nici o rezerva
de speranta. Deci incearca sa te descurci fara ea. Dar daca vreodata si
vreodata nu se va mai putea, poti s-o mananci, dar sa stii ca nu mai ai nimic
apoi. Ni-mic. Se organizeaza ei, diversiunea prinde si baiatul izbuteste sa
evadeze. Drumul catre tara a fost apoi numai
prin paduri de unde manca radacini, tinand cu sfintenia la bucata lui uscata de
paine. Nu intra in localitati, se descurca fara sa cunoasca oameni. Si a
izbutit. Dumnezeu l-a ajutat si a izbutit. Si a ajuns, in sfarsit, la Oradea, intr-o familie de
evrei care il astepta. Ajuns printre oameni s-a imbaiat in sfarsit, a primit
haine curate si i s-a dat de mancare. La inceput putin, pentru ca nu mancase
mult timp decat frunze
si radacini din padure. Si cand i s-a pus mancarea in fata si-a adus
aminte de bucata lui de paine. Si a zis “nu-mi
dati paine ! Voi manca bucata mea care m-a tinut pana aici. De cate ori n-am
zis acum mananc! Nu inca! Si asta imi dadea putere! “Si desface naframa si
inauntru gaseste o scandura mica…o scandurica si nicidecum o felie de paine.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: Imprastiati cu multa generozitate spiritual dumneavoastra tanar
si bucuria. Care e secretul acestei bucurii molipsitoare ? Cu ce se alimenteaza
ea? </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: Aceasta bucurie e o chestie
pe care o simt. Se alimenteaza cu ce vad. Cu ce mi se intampla. Nu mi se
intampla tot timpul lucruri bune. Mai sunt si lucruri nu prea placute. Dar si
ele, nu stiu cum, pana la urma…alea cele mai neplacute au un soi de traseu
sinuos pana cand nimeresc, dar tot pe fundalul ala de bucurie ajung. Si se
exorcizeaza intr-un fel, nu stiu, nu-mi dau seama. Deci nu stiu de unde ma
alimentez. Din drag. Hai, ca revin la chestia asta. Din drag. Hai sa spunem din
drag. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Da, dar egoismul ala de a ma afla
in fata lumii si de a spune in vazul lumii
are o samanta actoriceasca in el. Necesitatea de a fi vazut si de a
spune eu nu se leaga in primul rand cu aceasta generozitate de a comunica.
Exista o doza de egoism, dar nu stiu cum s-o numesc ca parca nu e sigura. Parca
ar fi asa: daca simt ceva si pot sa spun, n-am cum sa tac. Ceva nu-mi da voie
sa tac. Daca simt ceva bine. A tacea inseamna…nu e ca o lasitate …e ceva rau.
Si atunci, de fiecare data cand simt ceva…zic. Exista un sistem de aparare
insa. Pe pagina de Facebook, de exemplu, scriu de multe ori in versuri. Exista
un sistem de aparare ca sa nu spun ceea ce simt chiar in amanunt…pentru ca la
un moment dat devii vulnerabil. Deci pe la trei sferturi, cateodata, o cotesc
intr-o rima. Dar care exprima acelasi lucru, la urma urmei. De unde? Pai tot din
drag! </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: Ati numit Teatrul Tineretului de la Piatra Neamt scoala
dumneavoastra de teatru. Imi spuneti o poveste de la Piatra? </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: Piatra are foarte multe
povesti. Dar pentru ca trebuie sa aleg doar una, hai ca o iau pe cea mai
placuta.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Am ajuns la Piatra Neamt dupa ce am facut 6 luni de
armata. Am ajuns in februarie 1967 si aveam un statut foarte comod, care-mi
aducea multumire. De ce? Pentru ca eu am facut armata la Radna, langa Arad si
tot Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, trecand prin apropiere, avand
spectacol la Arad care era la vreo 20 de km, au facut o bolta pe la garnizoana,
pe acolo, la scoala de ofiteri de rezerva unde eu eram elev si au venit sa ma
vada. Iti dai seama ca este extraordinar sa vezi ca in fata portii regimentului
se opreste o masina cu decoruri, cu echipament de teatru si coboara de acolo
actorii si zic “e aici Cojocaru Constantin? “ “Da. E acolo.Vino ma la poarta ca
te cheama unu’. Si-i vad pe toti. Vine teatrul la tine, stii? E o chestie
extraordinara. Cam asta era starea in care am ajuns la Piatra Neamt. Erau niste repetitii in care
maestrul Ion Cojar lucra cu “Afara-i vopsit gardu’, inauntru-i leopardu” si-l
mai aranja nitel bagand niste replici in limba germana pentru ca spectacolul
participa la Festivalul de teatru pentru copii si tineri de la Nurenberg. In
1967 era asta, in martie. Iar actiunea era prilejuita de faptul ca, cu putin
timp inainte se redeschisese in sfarsit Ambasada Romaniei in Germania,
dupa razboi. Si era un eveniment, iar Teatrul Tineretului din Piatra Neamt fiind atunci in voga a fost ales
sa mearga acolo. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Eu m-am dus la repetitia aia
si m-am asezat in fundul salii sa-i vad
si eu pe colegii mei…si ce se intampla, ce fac. La un moment dat, Cojar se
intoarce si zice “Da’ pustiu’ asta din fundu’ salii cine e ? “La care colegii
din scena s-au prins ca vorbea de mine si au zis “Pai, asta e Tzaca, e Tzaca
Cojocaru care e colegul nostru. E proaspat repartizat aici." Nu-ti spun ca
aveam 21 de ani si paream de 12. Da’ nu mint, asa era. Si Cojar spune in
momentul ala “Pai, cum adica? Toata trupa pleaca in turneu si asta micu’ ramane
singur aici? Ia urca pe scena!“ Si urc pe scena, imi da un rol, unul dintre cei
trei copii rai…atat aveam. Ah, mai eram un arbitru de box, dar asta n-avea
replici. Deci eram unul dintre cei trei copii rai si cantam “Suntem rai, rai,
rai rai rai/ In afara de batai/ Nu cunoastem alte cai/ Noi ne batem dai si
dai.” Atat. Pe un dans…Astfel incat, ajungand la Piatra Neamt, primul meu rol ca profesionist pe scena, s-a petrecut la Nurenberg.
Ca debut. Si asta e o amintire foarte placuta.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-esRRw7BSW5o/TvyVP9NOZrI/AAAAAAAAAE8/KLPdTwYsyIs/s1600/VAL+011.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-esRRw7BSW5o/TvyVP9NOZrI/AAAAAAAAAE8/KLPdTwYsyIs/s320/VAL+011.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: Am tot vorbit de bucurie, de iubire si totusi…ce-l intristeaza pe
Tzaca Cojocaru ?</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: Pfuuu! Stii ce ma
intristeaza? Inutilitatea. Lucrurile facute in gol. Neputinta noastra, daca e
sa ma refer concret, a noastra de aici, a bucurestenilor, a romanilor, de a
face ceva consistent, cu sens. Fac, foarte putini, iar cand fac, in general,
este naclait cu atata zadarnicie si inutilitate ca-si pierde sensul. Totul pare
o pedalare continua in gol si asta ma deprima, ma dezarmeaza. Iar la mine,
deprimarea e rea pentru ca stii, panza aia de bucurie de care povesteam ca se
afla undeva dedesubt e foarte vulnerabila, cel putin pentru moment, la lucruri
din astea insolubile. Deci daca sunt trist sau ma socheaza ceva bucuria aia
face o exorcizare undeva si vezi matale
ca lucrurile se rezolva…Dar, cand e vorba de ceva fundamental si insolubil
lucrurile se schimba. De-asta zadarnicia, lucrul facut paralel cu realitatea,
fal-si-fi-ca-rea realitatii care da in gol, ei asta ma deprima.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
I.S.: Teatrul Odeon a serbat de
curand 100 de ani. Cati din ei i-ati petrecut impreuna? Imi spuneti si o
poveste de la Odeon? </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: Sunt destui…Pentru ca am
venit in 1975 si am dat concurs la Giulesti, actualul Odeon. Deci sunt 36 de
ani din suta asta. Pai, hai sa-ti spun pe scurt, intreaga poveste. Mi se pare
mai bine decat o poveste punctuala. Poate cuprinde mai mult. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
La Piatra Neamt am jucat toate rolurile
importante de tineri si pusti: Romeo, Harap Alb, Harry <span class="actorrolpersonaj">Philton</span> in Zigger-Zaggar, iarasi un rol foarte
bun, Laonic…uitasem, in Cronica personala a lui Laonic, deci roluri importante.
Si aveam un anumit statut de recunoastere. Plecasem deja de vreo doi ani de la Piatra Neamt cand secretarul
literar de acolo, Paul Findrihan, mi-a zis “uite ai plecat de 2 ani si la
fiecare inceput de stagiune inca ma gandesc ce-ai juca daca ai fi in Piatra”.
Intelegi? </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mai, si ajung la Bucuresti. Si la
Giulesti, timp de 15 ani…cin-spre-ze-ce ani… Pentru unii exista 15 ani de
temnita grea, 15 ani de ocna si la mine au fost 15 de ani de nimic. In ce sens?
Comparativ cu rolurile pe care le jucam la Piatra, aici n-am jucat decat
franturi populare: “Comedie cu olteni”, “Comedie fara titlu”, “Cu oltencele
nu-i de glumit”. Spectacole populare pentru un public care manca seminte in
sala. Spectacole care sigur ca produceau o uriasa bucurie publicului. Dar eu
veneam de la Romeo, de la Shakespeare, de la Harap Alb si nu jucasem deloc
comedie pana atunci. Rolurile mele fusesera de baieti sensibili si seriosi la
Piatra…si in momentul ala s-a schimbat tot. Nimic din ce-a fost nu mai era. Si am jucat toate rolisoarele…Asta m-a obligat sa
plec de la tinerii aceia, de la eroii in devenire (pentru ca eroi adevarati
n-am cum sa joc pentru ca asta-i carura mea si gabaritul meu… departe de ei…nu
puteam atunci, de fapt) si sa trec exact in partea opusa, extrapolata total,
trebuind sa fac comedie, ca sa rada lumea din sala, ca de asta veneau la
Giulesti si rolurile acelea sa aiba o noima daca tot le fac. Sa spuna ceva, sa
nu fie in gol. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si vreau sa-ti spun ca primii 10
ani au fost 10 ani, hai sa-i pot numi, de chin. Si cel mai important era,
drumul seara, de dupa spectacol sau de la repetitie spre casa. Pe care de multe
ori renuntam sa-l mai fac cu tramvaiul si ma duceam pe jos, repetand. Ca sa zic
asa, culmea acestei perioade a fost un bonus extraordinar, in Zamolxe, pe care
l-a pus Dinu Cernescu, unde jucam ciobanul lunatec. Care n-avea decat doua
scene practice si cateva vorbe. Dar era o ciudatenie de personaj. Care era
marcat de luna, care vorbea cu luna, care era cu totul altceva, ceva straniu.
Si nu sarea capacelul la stranietatea asta, la un adevar atat de simplu, pentru
ca in general toti oamenii care mesteca fel de fel de adevaruri, le mai
complica, nu pot sa le dezghioace pana la miezul lor adevarat, pe cand acest
cioban lunatec numai miez era. Era de o simplitate, ceva extraordinar. Ei, si
mergand pe drum spre casa, iarna, pe zapada, intalneam caini, ca si atunci erau
multi caini pe strada in Bucuresti si, acum o sa razi de mine, dar asta faceam,
intr-un soi de…nu, nu eram disperat…aveam nevoie de un control si de vreo doua
ori le-am spus cainilor vorbele din Zamolxe. Nu stiu cat ma ascultau, dar in
orice caz nu m-au latrat, ceea ce era foarte important ! </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Deci asta am facut
foarte multa vreme. De asta eu cand vorbesc de obsesia buna stiu ceva de la
mine, care nu se aplica la altu’. De aceea raman numai in plan teoretic sa zic.
Dar eu am probat-o intr-un fel. Dupa care, incepand din ’84-’85 a devenit din
ce in ce mai greu. Teatrul trebuia sa se autofinanteze, nu erau conditii de
tipul asta, ma duceam sa fac pe Mos Gerila, ca sa-mi puna norme, sa-mi iau
leafa intreaga. Devenise foarte rau, piesele cadeau din ce in ce mai mult,
regizorii se schimbau si...a fost foarte greu. Astfel ca in 1990 renuntasem la
tot. Mai, gata ! Ies din teatru! Asta e! Exista si in natura fenomenul acesta.
Vezi in muntii Apuseni. Vine raul frumusel si dispare intr-un sorb, din peisaj.
Aaa, se duce pe dedesubt si face pestera de calcar, nu stiu ce…dar dispare. Ei,
la mine pana aici a fost si acum se duce in nisip. Asta e! Ei, si faptul ca a
aparut Alexander Hausvater din Canada,
cu o energie debordanta, vrand sa faca uriase spectacole, sa plezneasca teatrul
romanesc cu cele mai bune spectacole, intalnirea cu el m-a deturnat. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si din 1990 de la…”Au pus catuse
florilor” in care am incercat sa intru in distributie, dar n-am izbutit…dar am
intrat pana la urma in “La tiganci” si de acolo, din “La tiganci”, si apoi cu
spectacolele lui Dragos Galgotiu (un regizor
special, la care tin foarte mult) din acea perioada, care erau foarte
interesante…”Lulu”, chiar cu nominalizare de regie la UNITER, s-a schimbat tot.
Si glumeam si spuneam “Mai, bine ca n-am murit. Pentru ca din ’75 pana in ’90
puteam foarte bine sa mor, nu sa mor fizic, ci sa dispar, sa nu mai contez.
Bine ca n-am murit, bine ca m-au ascultat cainii aia, bine ca am ajuns sa iubesc toate rolurile alea mici ca sa pot sa le fac. Mi-erau dragi toti astia
care erau niste natangi…pentru ca, comicul e comic si rade lumea pentru ca are
ceva natang in el. Daca este destept si vine de la Academie nu rade nimeni. Si
toata dragostea asta pentru genul asta de personaje m-a tinut in viata. Astfel
ca am putut spune ceva in ’93. Adica Hausvater era chiar neasteptat. Chiar a
venit cu un suflu ultra nou. Metoda lui, tot ce a facut ca spectacol in
perioada aia. Si chestia asta "m-a revenit". Apoi, dupa vreo 4 ani, am simtit nevoia sa fiu
liber, sa nu mai fiu angajat nicaieri. Si de atunci lucrurile au crescut extraordinat
an de an, aiuritor. L-a inceput m-am mirat “Doamne, sa merg mai incet. Sa nu
stric ceva, sa nu tulbur ceva, ce mi se intampla trebuie totusi ingrijit”, dar
dupa aia am ajuns la concluzia ca toate lucrurile astea au venit din cauza
acelor 15 ani de penitenta. De condamnare la ocna artistica.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: Ma gandesc ca dincolo de faptul ca spune o poveste, fiecare
spectacol are povestea lui. Imi spuneti povestea unui spectacol ? A unui rol ?</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: Eram in vacanta la Piatra
Neamt, intr-o vara, la bunul meu prieten Corneliu Dan Borcia si planuiam sa
mergem pe undeva pe Valea Bistricioarei la un gratar, frumos, sa ne rupem in
natura. Si suna telefonul si la telefon directorul teatrului din Piatra Neamt, Liviu Timus
care ma intreaba “Tzaca, esti liber? “ “Da” zic. “Sunt in concediu”. “Aaaa,
foarte bine. Avem nevoie de tine”. “De ce?” “Pai, uite, a plecat un actor cu
totul din distributie, nu mai vrea sa se intoarca, am facut toate demersurile
posibile si a ramas un rol descoperit. Repetam “Povestiri despre nebunia
noastra cea de toate zilele” si e pacat ca spectacolul sa fie torpilat in acest
fel.” </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Imi iau toate masurile deontologice:
“Intru cu o singura conditie. Sa nu fie pedepsit colegul respectiv, daca
intr-adevar situatia e asa vreau sa mi se certifice. Sa nu fie o manevra prin
care un actor este inlaturat pentru ca in cazul asta nu pot sa intru”. In
sfarsit, am toate asigurarile ca asa e, ca nu e nimic ascuns si intru. Intru
cam la o luna de la inceputul repetitiilor. Lucru care de altfel mi se intampla
frecvent. Pentru ca niciodata la marile
spectacole n-am fost de la inceput in
rolul respectiv. Revenind deci, ei repetasera deja…eu am prins practic ultimele
trei saptamani. Asta se intampla acum vreo 4 ani. In 2007 , vara. Eu aveam 62
de ani. Ce rol era? Trebuia sa joc rolul unuia de 35 de ani, bun prieten cu
rolul principal. Pe care-l juca Cezar Antal, un actor deosebit de la Piatra. Ei,
si cum sa joci un tanar de 35 de ani? Ca te rade lumea…Doar nu sunt Julieta aia
care are 48 si se da de 18 ani. La un moment dat s-ar putea intampla sa devina
dezagreabil. Gretos chiar...La care Afrim mi-a zis “Nu-i nici o problema, nici
o problema….Cojocare (ca el asa imi spune, la vocativ) nu te complica cu alte
probleme”. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mai, si din prima zi de
repetitii, pana inainte de ultima generala dupa care venea avanpremiera…n-am
gasit nimic. Oricat am incercat, oricat am cautat…totul era…calp. Totul era
fara valoare. Totul era din camera de alaturi. Nu era din camera spectacolului.
Nu se lega nimic. Momentul de maxima rusine pe scena l-am trait atunci, la Piatra Neamt. Veneam la
teatru, manat de forta teatrului, dar picioarele mele mergeau invers. Era ceva
teribil. Numai ca vezi ca si rezistenta asta…devenisem nesimtit in raport cu
rezultatul repetitiilor mele, dar aveam in mine si o rezistenta rabdatoare, ca
in teatru e foarte important sa ai rabdare. Este o meserie pe care o faci intre
22 si 92 de ani, ca Mesterul Beligan. Deci…cat timp trebuie sa ai rabdare…sa nu
le faci pe toate deodata…s-astepti fiecare moment…sa nu-ti pierzi drumul tau…</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Locuiam la hotelul Ceahlaul,
ascultasem in nestire Aqua du beber, cantecul pe care personajul il canta in
scena si de care v-am povestit mai devreme…Aici, totul mergea ok. Era singurul
moment, ala in care cantam fara ureche, singurul moment care mergea. Ei, si in
ultima zi, in ultima dupa-amiaza, dinainte de aceasta ultima generala, in
ultima seara de fapt, ca am avut inainte si o repetitie de la 6 la 9 , asa
ceva…in ultima seara, mai, mi-a sarit capacelul. In ultima seara am avut
revelatia si de unde mi-a venit? Incercand sa cant Aqua du beber am inceput sa
ma joc…pentru ca era derizoriu momentul si ei cantau in gol, dragutii de ei (Coca
Bloos si cu mine si la pian era Cezar Antal), mimau un moment maret intr-un mod
derizoriu.Asta era esenta acestui spectacol. Asta arata. Ca lumea nu poate trai
ce-si propune. Ca toate cuvintele pe care le rosteste: floare, minunat, frumos,
le spune, dar nu le poate trai. Si jucandu-ma cu acest cantecel, la un moment
dat, iese din mine un soi de robotel care canta. Asa, usor sacadat, din varful
gurii, de parca cuvintele nu ajung in suflet, ele sunt doar emise, fara
incarcatura emotionala, fara nimic. Mai, si in momentul ala, asa, repetand cu
mine, acasa, pac…Pata asta, personajul, trebuie scos din mine de la microfonul
vietii lui. El este un mic robotel. Deci trebuie sa caut robotelul dinauntru.
Un mic robotel care spune "Fac
bine”, dar nu face bine. Daca chestia asta e realizata, daca in fata am un
robotel care refuza dragostea, face amor cu chiuveta, cu aspiratorul (asta era
personajul), retras in camera lui de unde nu mai iese, deci refuza lumea, vrea
sa intre inapoi, intrauterin, sa nu fie in viata, sa se termine…asta e! El s-a
tot degradat prin retragere pana cand a devenit o mecanica. Nu mai e viata. E o
mecanica fina. Atat. Aaaa, poate ca era bine ca e batran pentru ca el a imbatranit.
In camaruta aia a lui, retras din viata, a imbatranit peste noapte. Si uite
rezultatul. E gol, sec. Nu e facut decat din cateva tije care vorbesc. Atat.
Bai, si in momentul ala m-am dus la Generala si am intrat direct cu ceea ce am
gasit la hotel. S-a bagat undeva in simtire ca nu era alcatuire, era o
neputinta, nu stiu, e mai complicat de explicat…si in momentul ala toata lumea
m-a iertat, si Afrim, ca am fost penibil pana atunci… si sunt nominalizat la
UNITER pentru rol…Asta e tot !</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-JwX3sxUWmTM/TvyVZeUS7YI/AAAAAAAAAFI/RryNeXisOd4/s1600/VAL+007.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-JwX3sxUWmTM/TvyVZeUS7YI/AAAAAAAAAFI/RryNeXisOd4/s320/VAL+007.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S. : Imi plac lucrurile ciclice. Am inceput prin a va defini in
calitati si defecte. Ca sa incheiem va propun un joc. Nu e nou, dar cumva chiar
dumneavoastra mi l-ati reamintit. Asa ca… ce ati fi daca ati fi : </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">- o culoare </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C: Daca as fi culoare as fi
verde pal, crud, de camp.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S. : o luna calendaristica</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: septembrie</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S. : o floare</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C . : as fi o crizantema, dar una bogata…o dalie.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S. : mirodenie</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: pot sa fiu doua ? Piper cu
scortisoara.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S. : un vin</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C. : aaa, stiu…Cadarca de
Minis, un vin rosu, facut in zona Aradului</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: un fruct</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: e simplu aici…mar;</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: o stare</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C : stare de drag;</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: un fenomen al naturii</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: ploaia de vara linistita,
cu fulgere si traznete care nu te mai infricoseaza , dar au ceva estetic
impecabil;</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: un verb</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C.: a iubi</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">I.S.: si …o carte</b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
C.C. : Un veac de singuratate de
Gabriel Garcia Marquez.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-18408271214021079832011-12-24T13:33:00.000-08:002014-12-24T10:08:06.775-08:00VINE MOS CRACIUN<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="http://img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-0glH69LZLzY/TvZFAptyQlI/AAAAAAAAAEY/u-8dN50uByQ/s1600/CRACIUN+2011+013.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-0glH69LZLzY/TvZFAptyQlI/AAAAAAAAAEY/u-8dN50uByQ/s320/CRACIUN+2011+013.jpg" height="320" width="240" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Relatia mea cu Mos Craciun a fost intotdeauna constanta. Nu-mi amintesc
vreun moment in care sa fi crezut in el altfel decat cred azi si nu-mi amintesc
vreo clipa in care sa nu fi crezut in el. Da, am stiut ca darurile pe care le
primesc sub brad sunt cumparate de ai mei, asa cum sunt perfect constienta de
faptul ca eu cumpar de ani buni daruri pentru familia mea si apoi si pentru
prieteni. Dar toate astea tin de gand, de ratiune. Sufletul meu insa stie ca
Mos Craciun, ca spirit, exista. Si darurile lui sunt deasupra oricarui cadou
material, evident. Iar inima mea traduce mintii ca toti cei care pun daruri sub
brad sunt doar mesagerii Mosului. Mesageri care se intalnesc cu el in vis si in
iubire pentru a darui mai departe si a imprastia in aceasta perioada spiritul
de sarbatoare. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Astea toate probabil pentru ca pentru mine, Craciunul e
dincolo de orice Nasterea Domnului. Si bucuria, iubirea care se inmulteste an
de an in sufletul meu contopeste cumva cele doua simboluri. Si de aici pornind<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ma innoiesc de fiecare Craciun si duc cu mine
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>iubirea si generozitatea inca un an. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Pana pe la 18 ani, mesagerul lui Mos Craciun in familia mea
era Leutu, bunicul meu. Iar eu eram o rasfatata a cadourilor materiale. Dup ace
s-a dus el, am preluat eu aceasta sarcina si darurile fizice au devenit doar
ocazionale pentru mine. Constatam acest lucru in urma cu cativa ani. De unde in
prima perioada a vietii mele darurile de sub brad erau o certitudine, azi ele
au devenit o surpriza. Uneori n-a fost nimic sub brad, alteori s-a nimerit cate
ceva…si totusi cred cu tarie ca Mos Craciun exista. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Si asta pentru ca exact in anul in care imi exprimam
constatarile de mai sus, in seara de ajun, a sunat la usa cineva. Un
baiat necunoscut, cu un pachetel in brate. Mi l-a intins din prag si mi-a zis
doar atat : “ De la Mos Craciun” . Am incercat sa aflu amanunte concrete,
partea mea rationala fiind prima care a reactionat. “ Eu sunt doar un mesager”
, a continuat tanarul. “Mosul
m-a trimis fiindca ai fost cuminte” . </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
In pachet erau un vas de lut cu sarmale calde, o bucata de
cozonac si o sticla de vin. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
De atunci nu mai intreb nimic si astept in fiecare seara de
ajun sa vina Mos Craciun ! </div>
Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-91646959298176244932011-12-23T09:04:00.000-08:002011-12-23T12:21:57.475-08:00MULTUMESC<div style="text-align: justify;">
Dupa cum stiti, si daca nu stiti aflati acum, am participat cu <a href="http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2011/11/cand-am-inceput-sa-ma-iubesc.html">povestea mea</a> despre o victorie personala la un concurs, sponsorizat de PANDORA, pe blogul <a href="http://bazavan.ro/">Cristinei Bazavan</a>. Premiul pus in joc : un inel in valoare de 400 de roni. Trebuie sa va spun ca sustinerea de care am avut parte m-a coplesit. Oameni cunoscuti si necunoscuti m-au incurajat si m-au sustinut asa cum nu as fi sperat vreodata si datorita tuturor acestor oameni am castigat. E prima oara in viata mea cand castig ceva ( material vorbind ) si faptul ca atati oameni au contribuit la succesul meu ma face inca o data sa raman la crezul meu : intr-adevar, ne nastem si murim singuri , dar prin viata trecem impreuna. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu pot exprima suficient in cuvinte ce simt fata de sustinerea primita asa ca sper sa intelegeti cat de mult inseamna MULTUMESC ! Si sa va spun ca marele meu castig a fost incurajarea si sustinerea voastra. </div>
<div style="text-align: justify;">
Tin neaparat sa aduc multumiri speciale Cristinei Bazavan, pentru aceasta sansa, doamnei Lygia Alexandrescu de la Natural Silhouette pentru sfaturi si incurajare si nu in ultimul rand lui Marius Manole ( stie el de ce :) ) .</div>
<div style="text-align: justify;">
Pana la urma inelul...au fost doua pentru ca in suma castigata am putut sa-mi aleg ce-mi place. Iata deci cadoul meu de Craciun ! </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-mRp6PsQimd8/TvS0ZgCaO5I/AAAAAAAAAEM/aGvj9YBoVdQ/s1600/INEL+PANDORA+003.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-mRp6PsQimd8/TvS0ZgCaO5I/AAAAAAAAAEM/aGvj9YBoVdQ/s320/INEL+PANDORA+003.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-60154082468397056742011-12-21T12:32:00.000-08:002014-12-15T13:04:46.998-08:00STRADA CARE MA LOCUIESTE<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/uV5nOKXS5zQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br />
Update decembrie 2012 : desi scrise anul trecut, gandurile de aici au continuitate...vin din trecut si merg inainte odata cu mine...eu sunt si azi si sunt si ele. Azi, stiu mai mult si simt mai altfel. Ceva mai multa furie pentru ca am inteles. Ceva mai putina rusine pentru ca eu am mai schimbat cate ceva. Ma voi intoarce insa mereu, cat voi fi si-mi va fi cu putinta la multumire. Multumesc Diana Alexandra Donea ! <br />
<br />
<br />
<br />
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">Craciunul este
sarbatoarea mea favorita. Cumva, atunci, am mai multa liniste, optimismul ma
copleseste si deschiderea spre ceilalti este la cote maxime. Craciunul e pentru
mine si un fel de rascruce. Intre trecut, prezent si viitor. Imi place
deopotriva sa-mi amintesc Craciunurile trecute, sa ma bucur de cel prezent si
sa sper la viitorul. Sentimentul care ma locuieste in perioada asta de
sarbatoare e mai ales una de bucurie. Mirosul de sarmale, cozonac si portocale,
colindele, bradutul, decoratiunile. Sunt categoric fanul lor. Nimic in exces (
bine, poate putin decoratiunile-am si eu o slabiciune, ce vreti ?), dar
cate un pic din fiecare. Exista insa undeva, adanc in mine, un sentiment mai
greu. E ca un moment de reculegere. O sa existe mereu. Pentru ca, pentru mine,
sarbatorile de Craciun aduc si amintirea evenimentelor din decembrie 1989. Si
nu toate amintirile sunt vesele. Si mai ales dara acestor amintiri, trecuta
prin ani a adus cu ea si alte sentimente.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Acum trei ani, dupa ultimele alegeri m-am simtit total scarbita.</span><span lang="FR"> </span><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Iar ce a urmat
alegerilor propriu-zise n-a facut decat sa ma duca intr-o stare de greata
cronica. Am devenit dependenta de metroclopramid. Si credeti-ma, nu erau
carnatii sau sarmalele de vina. Craciunul meu in anul ala parea compromis ca
stare. De aceea, cand au inceput comemorarile revolutiei din decembrie <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>m-a cuprins o jena…nu,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o rusine cumplita fata de oamenii aceia care
murisera cu 19 ani in urma , fata de familiile lor .</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Si o spun la modul cel mai serios si mai constient. Si am simtit nevoia ca
macar in rugaciunile mele sa cer iertare pentru ca am lasat prin comoditatea
mea si prin multe altele sa se ajunga aici. Am simtit nevoia sa ma adresez
cuiva, sa cinstesc un nume si m-am intors in ani, la momentul care m-a marcat
si m-a impresionat profound.La momentul in care mi s-a schimbat viata.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ianuarie 1990. A reanceput
scoala. Intr-o alta lume, in alte conditii.Deodata totul s-a rasturnat. Altele
sunt discutiile, optiunile, opiniile. In esenta totul e bucurie. Am acces la
tot ce conteaza pentru varsta mea. Am familia alaturi. Am prietenii, muzica,
cartile, concertele, LIBERTATE. Dar vestea ca toate acestea au avut un pret
concret a scurtcircuitat pentru o clipa totul. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Umbra mortii trecand atat de aproape de mine, pentru prima oara, m-a pus pe
ganduri. M-a intristat si m-a durut.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Pe ea o stiam doar din vedere.Dar n-am s-o cunosc niciodata. Nu s-a mai
intors la liceu. A ramas in celalalt timp visand doar, probabi, la ce traiesc
eu acum.O vesnica adolescenta. Flori, lumanari si <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o fotografie pe o banca. Am ajuns apoi si la
cimitir . </span>O unda, un simt necunoscut m-a purtat direct in fata aceleiasi
fotografii din care imi zambea fericit simbolul vietii mele viitoare.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Decembrie 2008.Am lasat totul in
urma. Am crescut, am trait si din pacate …aproape am uitat . <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Imi amintesc vag chipul, dar am uitat numele si
vreau sa mi-l amintesc. Mereu de azi inainte. Mereu in rugaciunile mele. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Caut nume ale eroilor revolutiei, elevi morti atunci, dar nu gasesc nimic
pe net.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Incerc sa gasesc pe siteul liceului o informatie despre asta. Nimic. Ce?
Era normal sa existe? Trimit un mail si mi se raspunde : “ Nu avem
informatii despre moartea unei eleve a liceului in timpul revolutiei . Stim
insa ca a existat o victima a mineriadei.” Mi se promit insa investigatii
suplimentare dupa anul nou.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Primesc intr-adevar informatiile. </span>DONEA
DIANA ALEXANDRA. Eleva in clasa a XII a P,diriginta prof. Popa Lucia. “Nu stiu
circumstantele in care a murit, dar in acte figureaza data de 22 decembrie.” <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Asa imi explica doamna secretara.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">DONEA DIANA ALEXANDRA. Dumnezeu sa te odihneasca si te rog sa ma ierti. Sa
ma ierti ca nu m-am mai gandit la tine. Ca nu m-am gandit deloc la tine.Ca nici
macar la mine nu m-am gandit mereu. Incearca sa nu lacrimezi prea tare privind
de acolo de sus. Nici de neputinta, nici de mila, nici macar de ciuda. Roaga-te
pentru mine, pentru noi, pentru ca vesnicia pe care ne-ai daruit-o sa nu fi
fost irosita.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Deschid Google si dau search la numele pe care am sa-l port de acum cu mine“
Acum o sa gasesc mai multe despre ea “ imi spun si inima imi bate tare<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>si mainile mi-au transpirat de emotie.Vreau
sa stiu tot. Cand era nascuta. Ce voia sa faca in viata. Ce-i placea sa manance,
sa citaesca, sa asculte.Cum a murit. Cat mai mult. Sa pot povesti mai departe
despre ea. Sa recuperez toti anii pierduti.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Si-mi apare: DONEA DIANA ALEXANDRA – Wikipedia. Incredibil! Chiar exista
informatii despre ea. ENTER.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Citesc : “DONEA DIANA ALEXANDRA – o strada in sectorul 4 din Bucureti” </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
ATAT.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5427270369052918311.post-84782078074393317682011-12-04T03:33:00.001-08:002011-12-04T03:35:51.519-08:00CU CE AM PLECAT DE LA TEATRU<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if !mso]><img src="http://img2.blogblog.com/img/video_object.png" style="background-color: #b2b2b2; " class="BLOGGER-object-element tr_noresize tr_placeholder" id="ieooui" data-original-id="ieooui" />
<style>
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
</style>
<![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Teatrul National din
Bucuresti are o noua premiera : VIZITA BATRANEI DOAMNE a lui Friedrich
Durrenmatt. In regia lui Alexander Morfov, considerat unul dintre cei mai
importanti actori si regizori de teatru bulgari.</div>
<div class="MsoNormal">
Am fost sa vad spectacolul aseara si prima provocare a fost
durata spectacolului. Mi s-a spus ca dureaza 3 ore si jumatate si am avut
emotii : daca nu ma prinde, o sa fie enorm…daca insa ma cucereste e de bine…imi
place sa stau mult si cu folos in sala de spectacol.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></div>
<div class="MsoNormal">
M-a furat…n-am simtit timpul…</div>
<div class="MsoNormal">
Cum am perceput spectacolul in cateva cuvinte…complex,
cinematografic, proaspat, actual, coerent, altfel. As vrea sa spun de fiecare
data cand vad un spectacol ca a fost altceva.</div>
<div class="MsoNormal">
De ce va recomand sa-l vedeti :</div>
<ol start="1" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">In
primul rand pentru ca mie imi place tema. Imi place sa-mi pun intrebari si
sa ma pun ipotetic in situatii in care constiinta mea sa aiba treaba. Sa
accepti un rau facut in jurul tau e tot atat de grav ca atunci cand il
comiti tu insuti. Ma gandesc mereu la consecintele faptelor mele si incerc
sa ma cunosc cu sinceritate. Si cred in iertare, dar si in dreptate. Asa
ca am plecat de la spectacol cu intrebari pentru mine si asta mi se pare
un castig.</li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<br /></div>
<ol start="2" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">Decorul
e spectaculos si veridic. Eu n-am mai vazut asa ceva intr-un spectacol.
Mi-a parut un studiou cinematografic. Si m-am simtit pe rand, in gara, pe
strada sau in biserica. Da, am fost uluita !</li>
</ol>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<br /></div>
<ol start="3" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">Imi
place Mircea Rusu. Si imi place ca m-a convins sa merg cu personajul lui.
Si m-a facut sa-l iert. Si m-a emotionat. Scena in care intelege tradarea
propriei familii mi-a adus lacrimi ( m-a impresionat aici si Sorina
Stefanescu).</li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<br /></div>
<ol start="4" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">Pentru
ca are o figuratie care e… personaj. E prospetimea. Niste tineri frumosi
care danseaza, canta si o fac foarte bine.</li>
</ol>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<br /></div>
<ol start="5" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">Pentru
scena din biserica in care Profesorul si Preotul incearca, cu o ultima
urma de constinta sa o convinga pe Klara sa renunte la planul ei. Pentru
ca Maia Morgerstern m-a facut sa vad cum arata un suflet mancat de dorinta
de razbunare. Pentru ca dorinta de a obtine dreptatea prin aceeasi
nedreptate care ti s-a facut iti usuca sufletul.</li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<br /></div>
<ol start="6" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">Pentru<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ca desi stiam piesa si cunosteam
deznodamantul, m-a facut sa sper pana in ultima clipa ca macar un singur OM…</li>
</ol>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<br /></div>
<ol start="7" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">Pentru
Mihai Calin si Marcelo Cobzariu ( marturisesc ca pe cel din urma nu l-am
mai remarcat desi se pare ca l-am mai vazut in spectacole…aici insa m-a
facut sa ma intreb : cine e ? ) </li>
<li class="MsoNormal" style="mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt;">Si
nu in ultimul rand, desi poate parea ca acest aspect nu conteaza, pentru
ca are un caiet-program interesant. Parca e o revista. Oricum, o noutate
pentru TNB ! <span style="font-family: Wingdings; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-symbol-font-family: Wingdings;"><span style="mso-char-type: symbol; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span></span></li>
</ol>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ei, restul va las pe voi sa descoperiti…si poate schimbam
apoi impresii…</div>Ioana Socacihttp://www.blogger.com/profile/11513161972873697400noreply@blogger.com0