Astazi pentru mine a fost o zi memorabila ! E interesant cum
zilele memorabile din viata mea incep sa fie in luna octombrie !
Intotdeauna m-am gandit ca oamenii aia faini, cu inimi
deschise, cu umor inteligent, cu aspiratii si vise in care sunt inclusi si ceilalti, oamenii aia
dornici sa-si faca bine facandu-le si celorlalti bine, oamenii aia carora nu le
e teama sa fie pana la capat copii, sa se joace si sa se lupte cu morile de
vant, oamenii aia cu energie care poate muta muntii din loc, ei bine oamenii
astia ar trebui sa se uneasca intr-un fel ca sa se poata recunoaste si sa poata
schimba lumea impreuna. Astazi am inteles ca acest lucru s-a intamplat si ca
acesti oameni formeaza comunitatea bloggerilor din Romania.( nu inseamna ca nu exista
si in afara astfel de oameni, doar ca ar trebui sa adere si ei la aceasta
comunitate). Si a fost pentru mine o mare onoare sa-mi petrec o zi alaturi de
o parte din ei.
Astazi am participat la primul meu seminar pe teme de
blogging, excelent organizat de Microsoft. “Antrenor” ne-a fost Ioan Nicut, o
persoana senzationala, cu care, lejer as putea face si terapie personala. (
daca aveti sansa sa participati la un workshop cu el nu ezitati nici o secunda;
veti avea multe lucruri de invatat despre voi insiva). In final insa, asa cum
spunea unul din participanti ( Claudiu Ciobanu) am fost douazeci si ceva de
“antrenori” si un moderator. Si asta pentru ca de fapt am schimbat povesti de
viata si am invatat unii de la altii.
Eu una m-am regasit cate putin in fiecare poveste personala
a celorlalti bloggeri astfel ca am acum senzatia ca sunt mult mai puternica pentru ca sunt atat de multi oameni in mine.
Nu pot sa-i enumar aici pe toti participantii pentru ca n-as
vrea sa omit pe cineva. Dar mi-au placut toti, absolut toti, fara nici o exceptie.
M-a impresionat in primul rand deschiderea si sinceritatea
lor. M-au facut practic sa ma simt mai degraba ca la o sedinta de terapie de
grup decat ca la un seminar motivational. Si asta nu e rau deloc.
M-a impresionat firescul lor, dorinta de invatare, de
acumulare, de dezvoltare personala continua. Majoritatea erau bloggeri cu
experienta si totusi stateau cuminti ( ma rog, cu poantele de rigoare) si
ascultau atenti ce ne spunea Ioan sau ce vorbeau ceilalti colegi ai lor.
Simteai cum iti sorb cuvintele, cum te incurajeaza din priviri si din zambete.
M-a impresionat ca erau dornici sa-ti dea un sfat, sa te
asculte si sa te indrume ( asta fata de noi, cei cativa novici in ale bloggingului - multumesc Stefan Murgeanu).
Si in cele din urma ( asta doar pentru ca asta am descoperit
in ultima parte a seminarului) m-a impresionat si bucurat enorm pofta de joaca,
de poveste, a fiecaruia dintre ei. A fost fascinant sa vad oameni in toata
firea ( varsta din buletin e de altfel irelevanta, noi fiind cu totii de fapt,
foooooarte tineri) jucandu-se efectiv ca si cand asta e cel mai firesc lucru
din lume ( si, da de fapt asa ar trebui sa fie pentru oricine).
Si din toate aceste motive m-am simtit mai putin singura in
lumea asta, mai impacata cu mine si cu felul meu de-a fi si de-a gandi, mai
sigura pe ideile si visele mele. M-am
incarcat de energie pozitiva si sper ca am si daruit.Am ras si am invatat o multime de lucruri. Am gasit raspunsuri la
unele intrebari si am inteles in final ca sunt exact unde trebuie sa fiu.
Le multumesc din suflet tuturor pentru aceasta experienta si
in mod special lui Chinezu, “din cauza caruia” am ajuns azi acolo si am avut o
zi FANTASTICA.
P.S Nu cred insa ca se va supara cineva daca –i voi pomeni
pe colegii mei de echipa : Claudia, Carmen si Haotik impreuna cu care am scris
si prezentat o poveste foarte bine primita de public. :)))))
