Cand eram pustoaica am intrebat-o pe maica-mea odata ce e mai bine: sa iubesti sau sa fii iubit ? Si ea mi-a zis ca ideal e ca sentimentul sa fie reciproc. "- Bine, asta ma duce si pe mine mintea, dar tu, avand experienta ta de viata, daca ar trebui sa alegi, ce-ai alege : sa iubesti sau sa fii iubita? " A cazut putin pe ganduri si apoi mi-a zis : sa iubesc. M-a nedumerit atunci alegerea ei si am tot cautat pana azi argumente pro si contra prin propriile mele experiente.
Asta seara am vazut la Metropolis cel mai nou spectacol al doamnei Oana Pellea : Vocea umana. Acum va zic sincer ca n-as putea niciodata sa fac o " cronica" acestui spectacol. N-as indrazni . In primul rand sunt absolut subiectiva cand vine vorba de Oana Pellea pentru ca o ador. Apoi pentru ca nu exista cuvinte. Eu nu mai am. Draga mea, Irina m-a atentionat ca voi fi muta dupa spectacol si n-a gresit cu nimic. Asa ca n-o sa va spun decat ca la sfarsitul spectacolului eram muti cu totii. La propriu. Ne-au amutit si mainile. O liniste plina, incarcata de toate inimile noastre s-a asternut peste sala ca si cum simteam toti ca imediat dupa ultima replica, imediat dupa "Te iubesc" nu mai poate urma nimic. Nici macar aplauze. Eram paralizati. Eu una m-am simtit de parca as fi vazut sufletul Oanei, acolo pe scena, dezbracat de orice conventie, prejudecata si protectie. Suflet pur,vulnerabil si puternic in acelasi timp, adica IUBIREA. Si orice reactie zgomotoasa ar fi fost indecenta. Mai ales ca uneori sufletul ei se suprapunea peste al meu. Ca si cum as fi privit in oglinda.
Apoi au izbucnit aplauzele si ochii mei, ca si ai ei, inotau in lacrimi si mi se pusese un nod in gat si mi se muiasera picioarele si mi se parea ca palmele mele n-au destula forta sa multumeasca. Asa ca am multumit in gand si stiu ca m-a auzit asa cum a auzit pe fiecare din noi. Si am ramas fara grai. Toata seara.
Spectacolul asta este despre iubire. Iubire frumoasa, adanca, curata. Si mi-am dat seama ca o iubire adevarata, pe care ai simtit-o o data, ramane in sufletul tau pentru totdeauna. Am putut s-o simt din nou in seara asta desi o credeam trecuta de mult. E inca acolo, ghemuita in sufletul meu si o sa ma insoteasca mereu.
Si am inteles in sfarsit despre ce vorbea mama mea. Intr-adevar, cel mai frumos lucru care ti se poate intampla in viata asta e ...sa iubesti.
Cu plecaciune...MULTUMESC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu