M-am tot gandit cum as putea sa scriu despre ea. Astazi e ziua ei si i-am urat deja La multi ani ! I-am spus in ultimii ani, cu diverse ocazii si in diverse moduri cat de mult o iubesc. Ba mi-e teama uneori ca i-am parut exaltata ceea ce mi-ar putea pune eticheta de fan nebun ! Dar vedeti voi, tocmai despre asta vreau sa va scriu…eu nu sunt fanul ei…sau, ma rog, denumirea asta de fan nu mi se pare potrivita pentru ceea ce inseamna ea pentru mine…E o ruda…o sora, o matusa, o verisoara primara…E ciudat cum cineva pe care nu-l cunosti direct iti poate devein atat de drag, atat de apropiat de suflet…Ajungi la un moment dat sa-l simti ca facand parte din viata ta. In plus, pentru mine, ea e un model…O respect, o admir, o iubesc.
Am vazut-o prima oara intr-un filmulet de televiziune in care juca alaturi de tatal ei, minunatul Amza Pellea …era o mireasa mofturoasa ( sau nefericita) care se incuia in baie in ziua nuntii…Am indragit-o pe loc pentru ca era fata lui Amza, iar Amza era Regele. Am simtit un fel de afinitate cu ea pentru ca o chema la fel ca pe mine ( acasa si eu sunt Oana ) si eram nascute in aceeasi zodie ( la varsta aceia a mea, amanuntele astea erau importante si cruciale :) ). Cu dragul asta dobandit am vazut-o apoi, cred ca pentru prima oara pe scena, in 1991, in “Visul unei nopti de vara” montat de maestrul Ciulei la Bulandra. Wow, atunci m-a cucerit definitiv. Imi amintesc si acum cum mi-am tinut respiratia in timpul monologului Hellenei si cum sala a izbucnit in aplauze la sfarsitul lui. O seara magica care mi-a ramas pana azi etalon al unui spectacol de teatru.
De atunci am descoperit-o incetul cu incetul, an de an, in spectacole, in filme, in interviuri. La teatru m-a vrajit…in interviuri m-a emotionat…mai ales pentru ca m-am regasit in felul sau de gandire, de dorinta de a trai…m-a inspirat si mi-a dat curaj si speranta…ca se poate trai frumos…ca iubirea e singurul lucru care conteaza…ca relatia cu Doamne-Doamne e personala si unica…ca “acum” e viata mea…
I-am scris o scrisoare luuunga pe care i-am dat-o atunci cand am fost sa-mi iau autograf pe cartea pe care a scris-o…iar fotografia facauta la Muzeul Satului cu ea si Mimilo a mea e una din amintirile alea care-ti face sufletul sa zambeasca. Citind cartea m-am regasit din nou in iubirea de parinti…toti sper ca stiti ce inseamna sa-ti adori mama. Am invatat sa ma bucur mai mult de minunea ca Mimilo e inca cu mine. M-am regasit in dorinta de a pretui ce am deja.
Tot de la ea am invatat si sa incerc sa fiu fericita inainte sa pierd pe cineva foarte drag din viata mea. Am invatat sa admit ca sunt “asa si asa”. Asta ma tine cu picioarele pe pamant si imi da incredere in ceea ce sunt : acea persoana care si-a asumat in viata rolul de invatatcel perpetuu.
Imi veti spune probabil ca nu-i normal sa preiei gandurile si ideile cuiva asa doar pentru ca l-ai asezat pe piedestal. Nu e deloc vorba despre asta. Nu e pe piedestal tocmai pentru ca o percep atat de umana incat sunt perfect constienta de prezenta defectelor…dar oare sa iubesti pe cineva nu e despre acceptarea defectelor? Si apoi, tocmai asta-i magia ! Nu preiau nimic ! Pur si simplu …ma regasesc prin ea ! Ea e confirmarea mea, confirmarea de care toti avem nevoie cand ne-am pornit la un drum !
Anul trecut pe vremea asta filma in America. La intoarcere, la primul spectacol cu “Oscar si Tanti Roz” de la Bulandra a facut cinste colegilor pentru ziua sa. Dumnezeu a facut atunci pentru mine o minune ! M-am aflat in acea imprejurare si am avut ocazia sa fac cunostinta cu ea. Ba chiar am schimbat cateva vorbe. E greu de explicat cat am fost de fericita ! Sa primesc un zambet direct, o vorba directa, o gluma ! Imi venea sa sar in sus de bucurie si sa pup pe toata lumea ! ( am si facut o declaratie de iubire celui datorita caruia eram acolo ! :) ) E vorba de atat de putin si totusi cat de mult ! Daca ati trecut vreodata prin asa ceva veti intelege ce spun…daca nu, v-o doresc din tot sufletul !
Intr-un moment de impas, i-am cerut un sfat…mi l-a dat cu atata discretie si sfiala…cel mai bun, cel mai potrivit…singurul valabil. L-am urmat si ii multumesc infinit…il voi urma mereu…
Nu, nu exista intre noi vreo legatura apropiata…dincolo de “prietenia” de FB. Ca sa fie clar ! Probabil ca ea nici nu stie exact cine sunt ( i-am zis o data, la o intalnire publica cand m-am dus s-o salut ca eu nu sunt “cineva” ca sa ma prezint si mi-a spus cu un zambet si-o imbratisare atat de calada “ tu esti tu “ ….) si nici nu conteaza asta…sunt doar una din sutele de mii de oameni care o iubesc si asta e pentru mine o bucurie imensa.
Dupa cum va spuneam, azi e ziua ei. Ce vreau sa-i urez este sa fie sanatoasa ! In rest este intre mine si Doamne-Doamne, in rugaciunile mele…si cred ca ea va stii !
De ce am scris toate astea? Pentru ca o iubesc si asta e singurul cadou pe care i-l pot face ! Si-mi doresc din suflet sa-i pot oferi, macar azi, o faramita de bucurie din milioanele de bucurii pe care ea stie sa le traiasca…dar mai ales imi doresc sa stie ca undeva, in lumea asta, exista un om, adica eu, care incearca sa traiasca frumos…care incearca sa fie fericit…si datorita ei.
Daca n-o cunoasteti inca, cititi-i cartea, cititi-i interviurile, duceti-va s-o vedeti jucand ! ( la Bulandra in “Oscar si Tanti Roz” si “Scaunele”, la Foarte Mic in “Ma tot duc”, la Metropolis in “Vocea Umana” ). Daca n-o sa vi se schimbe viata, cu siguranta o sa se imbogateasca !
La multi ani Oana Pellea !
P.S. Mi-e teama doar sa n-o supere discursul asta al meu public ! Discretia si umilinta le-am redescoperit tot prin ea ! Sper sa ma ierte ca-i doar din mult drag !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu