FIRESCUL VINE CU PRIMAVARA

Stiu ca nu sunt singura care incearca un sentiment straniu in fata evidentei ca intamplarile care ar trebui sa fie considerate firesti, normale au devenit momente pe care le pui in rama pentru ca par iesite din comun. Da, ne minunam si ne bucuram in fata bunului simt caci reversul te plezneste peste ochi, sub o forma sau alta, in fiecare zi.
Ma opresc si eu la un astfel de episod mai ales ca impreuna cu inceputul asta timid de primavara, intamplarea traita imi da un soi de speranta de normalitate si de inceputuri mai bune.
Sambata seara, o persoana apropiata mie si-a pierdut telefonul in taxiul cu care mergea spre casa.  Nu era prima oara, asa ca neavand sperante de recuperare a blocat cartela si se pregatea sufleteste pentru vanarea numerelor din agenda pierduta.
Duminica seara primesc un telefon : " Buna seara ! Va sun in legatura cu pierderea unui telefon !". "L-ati gasit dumneavoastra?" zic. "Da. E la mine.Imi cer scuze ca sun asa tarziu, dar noi am fost un grup mai mare in taxi si pana ne-am lamurit ca nu e telefonul nici unuia din noi s-a facut seara."
In sfarsit, ramane ca vorbim a doua zi ca sa stabilim unde si cand ne putem intalni. Sun ieri pe la 16.00 si hotaram in final un loc pe la mijlocul drumului dintre locatiile din care veneam. Se auzea la telefon ca se mai sfatuieste cu cineva asupra locului de intalnire si nu pot sa va spun cat de atenti pareau sa nu fie prea departe sau peste mana nici pentru mine. Stabilim 18.30.
La 18.30 punct erau in locul stabilit. Patru tineri, doua fete si doi baieti. Imi dau telefonul, le multumesc si vreau sa le fac cinste de-o bere, drept recunostinta. N-au vrut sa primeasca sub nici o forma... "Lasati doamna, in vremurile astea..." imi zice una din fete. Baiatul cu care vorbisem imi zice si el " Sa stiti ca a fost o placere sa va ajutam". Si se departeaza repede, grabiti, in timp ce eu strig dupa ei " Va multumesc mult ! Si sa va fie bine!". " Si dumneavoastra !"
Scurt.O clipa de viata. O intalnire cu oameni frumosi.
Eu am avut emotii in fata lor.  Mi-au transmis-o  prin stanjeneala grabita cu care s-au indepartat...stanjeneala omului pentru care o astfel de fapta e "firescul". Totul la ei spunea " Lasati, n-am facut mare lucru".
Nu stiu decat ca cel cu care am vorbit se numea Mihai si ca locuiau in Ghencea. Si am vrut sa va povestesc despre ei pentru ca e confortabil sa stii ca exista inca tineri asa. Si pentru ca mie mi-a dat asa o stare de bine.
Sa aveti o primavara fireasca !