Follow by Email

duminică, 15 ianuarie 2012

FLOWER POWER

M-am declarat intotdeauna o adepta a miscarii hippie prin prisma sloganului “Flower Power” care indeamna la pace,  caci evident nu am trait-o la propriu. M-am gandit intotdeauna la asta oridecateori am asistat, direct sau indirect, la mostre de violenta, fie ea fizica sau verbala. Genul asta de manifestare ma anihileaza cand e indreptata impotriva mea pentru ca pur si simplu nu pot reactiona. Ma blochez. Impietresc. Si nu e vorba de vreo tara purtata din copilarie caci nu am avut parte in familie de nici un tip de violenta, ba dimpotriva. E ceva organic, completat cu siguranta de educatia pe care am primit-o, bazata pe comunicare civilizata si pasnica.
Constatand asta despre mine m-a speriat mereu latura mea putin impulsiva. Admit ca am trait in viata mea momente in care cineva m-a adus la asa un grad de furie incat am simtit nevoia sa lovesc. N-am facut-o, slava Domnului ! Dar m-am concentrat pe controlul furiei si pe dezvoltarea unui echilibru interior care sa nu mai permita ajungerea la o astfel de limita. Astazi, nu numai ca nu am mai ajuns atat de departe, dar rareori mi se mai intampla sa “urlu”. Cel mult, in anumite situatii mai ridic tonul. E drept ca de felul meu vorbesc destul de tare si daca ma aprind intr-o discutie poate parea ca tip, insa invatand ca nu  te faci inteles sau ascultat daca strigi mai tare ci daca stii sa folosesti tonul potrivit si nuantele vocii tale pentru a imbraca argumente solide si  logice si mai daca stii sa  actionezi asumat in  fapte care iti confirma pozitia, lucrurile sunt sub control, iar eu am castigat inca o lupta cu mine insami.

Aseara am asistat fara sa vreau la o scena de violenta domestica desfasurata in fata usii mele. Evident, data fiind natura mea, nu sunt deloc genul revolutionar in sensul ca imi lipseste curajul, curajul de a da piept cu violenta. Si probabil ca responsabilitatea fata de familia mea cantareste mai mult in momentul de fata decat responsabilitatea fata de mine.
( aici as putea sa intru in amanunte privind absenta mea de la manifestatiile de zilele astea din Bucuresti, dar nu cred ca e cazul sau momentul si in plus lupta asta intre nuantele de “trebuie” si “ar trebui” e o povara personala cu care nu am de ce sa va incarc).
Revenind, va spuneam ca nu sunt o persoana curajoasa, dar instinctul meu m-a impins pe usa spre a intervenii si a stopa violenta. Am simtit ca nu pot sa asist fara sa fac nimic si mai mult am facut-o cu stapanire de sine si fermitate, cu un calm aparent, dar cu un tremur interior de nedescris. Toate astea le-am constatat dupa, cand am stat sa evaluez momentul. Si am inteles inca o data ca nu pot suporta violenta si ca spontan voi actiona impotriva ei. Actiunea insa m-a epuizat si m-a intristat. Mi-a dat o stare de cadere in gol.

Postul asta e o rugaminte. Va rog, controlati-va “iesirile” ! Nu va lasati coplesiti de furie, nu incurajati violenta de orice natura e ea si mai mult, va rog , nu intoarceti capul cand ea trece pe langa voi, chiar daca nu va atinge direct !
Am sa va reamintesc invatatura lui Iisus care le spunea discipolilor sai : “ daca cineva te loveste pe un obraz, intoarce-l si pe celalalt” . N-am crezut niciodata ca aceste cuvinte vorbesc despre umilinta. Ci mai degraba despre oprirea generarii violentei. Despre intelepciune. Raspunsul la violenta cu violenta va degenera. Va creste violenta si te va distruge si pe tine care voiai doar sa te aperi.  Fii intelept si opreste violenta ! Sa intorci celalalt obraz inseamna intr-un fel sa-i oferi o floare celui care te loveste ! Exact! Flower Power !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu