Follow by Email

vineri, 2 ianuarie 2015

CU ZAMBET, INAINTE !

Is toata un zambet si-asa-mi doresc sa raman tot anul. 
Sigur ca anul trecut imi propuneam sa tratez totul cu umor si sa nu ma mai iau atat de mult in serios. Nu mi-a iesit. Sau mi-a. Cine mai stie? Au fost atatea stari, atatea intamplari, atatea rasturnari si incercari. In final zambesc totusi. Deci, mi-a iesit?
Port in mine tot anul ce-a trecut. L-am lasat l-a dospit ca pe toti cei dinaintea lui. Fara concluzii. Cu-n mare dor pe care refuz sa-l iau drept gol. Si-l umplu cu amintiri si cu mine. Si cu cei de-am ramas. Si cu inca un dor. Din amintirea calda a unei voci care nu-mi mai raspunde la “Ce mai faci?”. Dar imi zambeste mucalit cand inchid ochii.  Cu lectii din care inca mai invat. Cu greseli pe care mi le asum si cu mine gresind pe care incerc sa ma iert si sa ma accept gresind. Cu iubire pe care o credeam pierduta si pe care am descoperit-o intr-un alt fel asezata. Si-o contin si ma contine. Cu bucurii vechi si noi, cu intalniri vechi si noi, cu inima mai bogata de-aici.  Cu frici si cu rataciri si cu trairi explozive.
De fapt m-asezasem sa scriu despre banalitatile inceputului de an. 1 ianuarie e o zi care-mi place tare. Parca-mi pregatesc asternutul. Tot felul de activitati aparent neinsemnate care mi-au facut ziua. Doar pentru ca s-au asezat frumos, dupa sufletul meu.
M-am trezit la 10 si am dat cu nasul de soare. Si eu iubesc lumina ca-mi ridica inima . Si m-am apucat sa strang prin casa urmele dezmatului dintre ani. Si mi-a placut teribil ca m-am simtit vie si nu mi-am dormit inceputul. Si-n jurul meu dormeau doi din cei mai pretiosi oameni. Si asta mi-a dat asa, sentimentul de fericire. Si toti ailalti de dormeau pe la casele lor, dar mi-s mie dragi erau la locul lor in suflet. Si m-am simtit si mai fericita. Trairi simple. Gesturi mici. Bucurie mare.
Apoi mi-au sunat la usa “Sorcovele, vesele”. Trei minuni cu obrajori aprinsi de ger si cu luminite in priviri. Pfoai, ce rasfat !
Si –am trait apoi ca-n fiecare an, concertul de la Viena ! Si-am visat din nou la ziua cand voi fi acolo sa simt emotia in direct si sa le fac cu ochiul complice lui Leutu si lui Beculet. Caci cu ei am impartasit intotdeauna la maxim emotia acestui moment din an.

Si in sfarsit, deja traditionala plimbare de nebuna prin Cismigiu. Intr-un ger naprasnic de data asta. Asezonata cu zapada si peisaj cu patinatori si bineinteles cu vin fiert.
Si wow, mi-am pus sangele in miscare. Si zambetul asta de va ziceam la inceput pe fata. Si de fapt n-am facut eu nimic. Mi-a fost ziua binecuvantata !
Ceea ce va doresc si voua pentru fiecare zi ! Deschideti inimile , oameni buni! Si lasati sa creasca zambetul ! Si nu ignorati detaliile sau ce poate parea banalul ! Si acolo sta ascunsa fericirea !

Hai, LA MULTI ANI, 2015 !