Vi s-a intamplat vreodata sa traiti o perioada frumoasa,
poate cea mai frumoasa din viata voastra si sa nu va dati seama ce traiti decat
dupa? Vi s-a intamplat sa va doriti atat de mult sa traiti “altfel” incat sa va fie imposibil sa recunoasteti firescul,
normalul, simplitatea unei iubiri “asa cum trebuie” ? Sau sa stiti atat de
putin despre voi, sa fiti atat de departe de ceea ce sunteti incat sa traiti
langa “omul visurilor voastre” fara sa intelegeti asta?
Toate intrebarile astea si inca multe altele mi le-a trezit
spectacolul vazut aseara la GreenHours, CHUTNEY.
Spectacolul face parte dintr-un proiect creat de Vitalie
Bichir si care se numeste teatru’LA MASA. ( nu ma pot abtine sa nu va amintesc
ca pe Vitalie il puteti vedea la TNB in spectacolele“Avalansa”si “Purificare”,
dar mai ales sa va sfatuiesc sa urmariti spectacolele in care joaca si/sau pe
care le creeaza Vitalie pentru ca are el un ceva, o sensibilitate, o naturalete
a exprimarii, o umbra de zambet subtil in spatele unei lacrimi mai degraba
sugerata, care sigur va va cuceri).
Ca sa revin la “reteta 1”, iata ce am vazut eu aseara : In
timpul unui “cooking show”, moderatorul ( Vitalie
Bichir) pare a vrea sa-si ridice ratingul emisiunii aducand in fata publicului
pe langa o reteta delicioasa ( Chutney de curmale), povestea de iubire a celor
doi tineri ( Valentina Popa si Istvan Teglas) care vin s-o gateasca in timpul
show-lui. Ceea ce se vrea un pretext de dialog care sa insoteasca gatitul se
transforma pana la sfarsit in baza intalnirii.
Ma gandesc ca uneori, oamenii au atat de mult nevoie sa
vorbeasca, sa se vorbeasca, incat e suficient sa pui o intrebare pentru ca
destainuirile sa curga.
Ce m-a impresionat? Sensibilitatea, caldura, sinceritatea
celor doua personaje centrale. Aparentele fragile care imbraca sufletele si
care sunt redate cu atata delicatete si expresivitate de cei doi actori,
perfect alesi dupa parerea mea. Cum sa va spun? Marturisirile lor sunt
tulburatoare. Adevarurile dureroase pe care fiecare le descopera despre sine
sunt spuse cu asumare, fara regrete. Dar sunt spuse cu caldura si tandrete prin
zambetele si privirile pe care si le impartasesc. Si pe care ni le impartasesc.
De ce m-a impresionat? Poate pentru ca am regasit cate putin
din mine in fiecare personaj…oare nu asta cautam cu totii in fiecare spectacol?
Teama sau nestiinta de a ne trai vietile, teama sau
nestiinta de a-l recunoaste pe celalalt, teaama sau nestiinta de a iubi, teama
de "banal", nestiinta de "special "! Cam despre
asta am simtit eu ca mi-au povestit atat de duios, atat de fragil, atat de
simplu…Valentina si Istvan, ghidati prin labirintul sufletelor lor de Vitalie !
Tare frumos!
“Un băiat şi o fată suspendați pe o scara, deasupra iadului, privesc cu frică către cazanul care clocotește. O privelişte amețitoare, limbile de foc pârjolesc totul ȋn cale, căldura e insuportabilă şi totuși, ei doi nu se țin de mănă. Chiar dacă sunt cele mai apropiate persoane de pe lumea asta, chiar dacă sunt cei mai buni prieteni, oricât de trişti şi singuri ar fi, ei vor să stea pe propriile lor picioare. Dar totuși dintr-o parte se vede că sunt un cuplu, o femeie şi bărbatul ei, chiar dacă ei nu se comportă aşa. “
Mergeti deci sa va hraniti ! E loc si pentru suflet si
pentru papilele gustative! Care, ce are nevoie ! Premiera e in seara asta, la 20.30, la noul
bistro UpperGreen de la GreenHours.
Pofta buna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu