Follow by Email

sâmbătă, 29 septembrie 2012

TIMPUL CARE NE-A SCHIMBAT VIATA

"3 zile pana la Craciun"  este o docu-drama de Radu Gabrea pe un scenariu de Grigore Cartianu. Un film de vazut obligatoriu. Un film care mie mi-a limpezit multe ganduri si multe stari. Un film care m-a ajutat sa inteleg si cate ceva din ceea ce am devenit ca om matur. Un film pe care l-am privit din perspectiva adolescentei de 15 ani care a trait cu entuziasm "evenimentele din '89" si care avea pentru Ceausesti o antipatie mai degraba construita. Un film pe care l-am privit din perspectiva celor 37 de ani ai mei in care am acumulat frustrari care nasc ura si furie cand pe ecran apare Ion Iliescu. Un film despre, asa cum spunea la sfarsit Grigore Cartianu, " trecerea de la o minciuna la alta" . Un film care m-a tinut in priza, care m-a facut sa ma simt vie. Inca vie. Un film pe care mi-a fost greu sa-l privesc. Pentru ca a ramas in mine o rana pe care filmul asta a zgandarit-o. Dar mi-a fost bine caci , chiar cu pretul unei dureri acute greu de suportat, mi-am promis candva ca sunt lucruri in viata pe care nu am voie sa le uit niciodata.
Singura strangere de inima inainte de vizionare o aveam in legatura cu urmarirea cuplului Ceausescu. Exista undeva in mine o greata organica la reproducerea acestor personaje. Si mi-era teama. Mi-era teama sa nu vad caricaturi, extreme, exagerare...in fond pasajele dramatizate sunt bazate pe marturiile celor care au fost in preajma lor in cele 3 zile. Si fiecare punct de vedere are in el destul subiectivism. Dar Radu Gabrea si-a condus actorii minunat , iar Victoria Cociasu si Constantin Cojocaru sunt senzationali in rolurile Ceausestilor (pe tot parcursul filmului nu m-au lasat nici o clipa sa ma gandesc la cum isi interpreteaza rolurile, l-a cum redau un gest sau un ton bine cunoscute ci m-au dus cu personajele facandu-ma sa urmaresc cum reactioneaza acestea in situatiile in care au fost pusi. Imi tot spuneam :"uite, el tot incearca asta...oare ea acum la ce se gandeste?". Am vazut un firesc care se potrivea perfect cu ambientul, cu situatia, cu momentul. M-am emotionat uman in fata unor situatii prin care au trecut personajele, dar nu am simtit nici o clipa mila. Dar nici ura sau incrancenare).
As putea sa vorbesc mult mai mult despre cele 90 de minute petrecute in compania acestui film, dar ar fi si mai interesant s-o facem impreuna. Premiera va fi undeva in luna decembrie asa ca mergeti sa-l vedeti ! Si daca simtiti nevoia, pe urma, mai vorbim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu