Follow by Email

duminică, 7 iulie 2013

DIN MICILE BUCURII ALE VIETII...VIS PROVENSAL



Strada pustie, doar cu oameni ghiciti prin umbre, la adapost de ploaie…doar cu apa cazand din cer si din amonte…perdea calduta si uda de racoare…Totul pe ritm alert, sustinut, amestec de bucurie de natura si grija de siguranta…mereu cele doua in balanta…Vad tramvaiul venind spre statie si  alerg sa fiu pe refugiu inainte ca el sa opreasca….In acest timp simt puternic, naucitor miros de levantica…nu e prima oara cand parfumul asta vine la mine de nicaieri…”Iar am halucinatii olfactive” imi zic si mai trag o data adanc in plamani ploaia cu miros de lavanda. Ma sui in tramvai si un cos mare cu levantica innobila interiorul metalic.Cei cativa calatori pareau prinsi de asemenea intr-o vraja, tintuiti intr-un tramvai fara timp si spatiu, cu zambete si inimi deschise spre eternitate…Raman cu ochii si gura marite de uimire privind cosul cu flori de lavanda in timp ce mirosul ma purta deja pe campii Provensale…”Miroase frumos, nu-i asa?” imi zice barbatul care tinea cosul la picior, zambindu-mi si intinzandu-mi buchetul ca si cum il pastrase special pentru mine. ”Da…l-am simtit de departe, baigui eu”
Acum, in toata casa miroase a lavanda.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu