DOR DE SANZIANA

foto-PEP VENTOSA-http://www.pepventosa.com/index.html

Pe Sanziana am pierdut-o din vedere un timp. Am ratacit-o prin viata asa cum ni se intampla de cele mai multe ori cu prietenii  de demult. Timpurile…distantele se aseaza intre noi. Aseaza de fapt intre noi certitudinea unei legaturi care nu tine de vorbe si de intamplari ci de rezonanta pe care am stabilit-o la un moment dat. Indestructibila, atemporala, atarnanad uneori atat de greu incat ne imobilizeaza si alteori atat de usoara de ne ridica de pe sol intr-un zbor necontrolat ca din vis.

Am reantalnit-o de curand.. Atat de frumoasa. Mai frumoasa decat mi-o aminteam. La intersectia asta dintre primavara si vara…intr-o seara usoara cu verdele incarcat de arome…intr-o seara in care cerul a varsat peste noi galeti imense de roua . Galeti pastrate pentru dimineti racoroase, dar oferite noua pe neasteptate intr-o seara, intru sarbatoare a vietii, a bucuriei, a iubirii.

Ganduri si sentimente zburau intre noi intr-o explozie pe care n-o puteam controla. Bucuria reantalnirii, bucuria impartasirii de senzatii si fericiri. Sanziana vorbeste cu ochii, cu zambetul, cu bratele si din clatinatul capului. Eu o urmaresc fascinata si nu reusesc sa tin pasul cu ea. Nu mai e fetita pe care o stiam. E de acum femeie. O femeie calda, fermecatoare uneori, cu tristeti ascunse sub zambete dulci. O femeie care-si ocroteste dorintele printr-un gest timid, trecandu-si mana prin par sau asezandu-si o suvita rebela. Rade cu pofta cand ii spun ca nu ma pacaleste si o umbra ii coboara pe chip tintuindu-i privirea undeva in zare, intr-o realitate sau intr-un vis doar de ea stiute.

Intalnirea cu ea m-a bulversat. M-am simtit prinsa intr-un carusel ametitor fara putere de reactie. M-a redus la tacere un timp, la amorteala. Caci tot ce-mi spunea despre ea avea o adancime de abis. Iar eu, atat de empatica, cadeam in gol cu fiecare simt prin care o percepeam pe Sanziana. Dar am urmat-o hipnotizata in haul din care stiu, cu toata fiinta mea, ca ma va scoate la lumina.

Sanziana a invatat sa nu  astepte nimic. O lectie grea. A naibii de provocatoare. Poti trai fara speranta?

Sanziana a invatat ca nimeni nu apartine nimanui , dar ca ea (se) daruieste caci altfel nu poate trai.

Sanziana a invatat sa-si asculte sufletul si singurul lucru pe care si-l doreste e sa-i fie bine.

Sanziana a invatat sa se iubeasca…si asta e lectia cea mai grea.

Nu-mi stabilesc niciodata intalnirile cu Sanziana. Ma surprinde mereu, aparandu-mi in cale in cele mai neasteptate momente. Dar intotdeauna imi fac atat de bine intalnirile cu ea.

 E fireasca si increzatoare si muuult mai curajoasa ca mine. E tot ceea ce vrea sa fie. E rabdatoare si generoasa, jucausa si intelegatoare.  E ziua de azi si bucuria de acum. Si e numai si numai iubire. Iubire simpla, pura, involburata sau lina, iubire in ritm de tango sau de vals vienez, iubire cu aroma de gutui sau de lamaie verde, iubire roz sau violet…traieste din toate cu calm sau cu pofta si asta iubesc cel mai tare la ea. Caci cine poate spune cum trebuie traita iubirea?

Presimt ca de acum ne vom intalni din ce in ce mai des…Sau cel putin asta imi doresc. Oricum, e suficient sa mi se faca dor de ea, dar dor tare si apare…asa cum va spuneam, neasteptat. Doar ca acum stiu ca aduce cu ea …o devenire.