MIRCEA ANCA - un ACTOR pentru VIATA

De ce va scriu despre asta azi? Pentru ca m-am trezit cu gandul asta azi ! Oare eu pot sa fac un pic mai mult ?

Ati auzit cu siguranta despre lupta pe care o da actorul Mircea Anca cu boala. La televizor, in ziare sau pe FB. Daca totusi nu stiti inca despre asta va spun eu. Mircea Anca a fost diagnosticat anul trecut cu leucemie. Boala a fost tinuta sub control un timp, dar acum a explodat. Si e nevoie de un transplant de maduva. Mircea Anca nu e numai actor pe prima scena a tarii ci si regizor si profesor de actori. Asa ca oamenii din lumea asta, care ne da noua atata bucurie, s-au strans in jurul lui si vor sa-l ajute. Doar ca au nevoie de sprijin. Si au apelat si la noi. La public. La cel activ si la cel inactiv. La oricine ar putea da o mana de ajutor.

Sunt doua spectacole : Noi 4, la Green Hours, pe 9.10.2011, la ora 20.00 si Don Quijote, la TNB, pe 14.10.2011, la ora 19.00. Banii stransi din aceste doua spectacole vor fi depusi in contul lui Mircea Anca. Pentru ca el sa mai aiba o sansa la viata.

Pentru ca pana la urma e vorba de o viata. De fapt astea sunt pentru mine cuvintele cheie : actor si viata. Si combinatia asta are enorm de multe intelesuri. Pentru fiecare din noi.

In primul rand viata. Cu totii o iubim si cu totii o vrem. Avid. Cu disperare. Cu pofta. Pai daca toti o pretuim asa mult nu ne-am simtii mai vii, mai umani, mai adevarati contribuind la pastrarea uneia? V-ati gandit ca un gest de-al vostru v-ar putea da sens vietii? Ati contribui la salvarea unei vieti si asta v-ar asigura pentru totdeauna linistea ca nu ati trait degeaba.

Unii dintre voi imi vor spune, pe buna dreptate, ca nu aveti resurse sa ajutati pe cata lume are nevoie. Adevarat. Nu poti. Dar de fiecare data, pentru fiecare situatie, exista unii dintre noi care pot. Prin rotatie. Azi apelez la cei care pot face asta pentru Mircea Anca. Puteti veni la unul din cele doua spectacole doar pentru a fi de ajutor. Sunt printre voi, stiu sigur, oameni care functioneaza asa. Cei mai pragmatici o pot face pentru ca vor primi pe loc, la schimb, energie si magie de la actorii care picteaza cu sufletul vise si povesti in cele doua spectacole.

Daca nu puteti ajunge la cele doua spectacole treceti pe la Green si lasati macar costul unui bilet. Imaginati-va ca iesiti intr-o seara la terasa si n-o faceti. Faceti in schimb acest dar vietii. Pentru Mircea Anca si pentru voi. Pentru implinirea voastra. Nu va gasiti va rog scuze precum ca n-aveti timp sau chef ! Cum sa n-ai timp sau chef pentru viata? Cum ar fi sa aveti o problema si cei din jur sa n-aiba timp sau chef de voi? Viata merita orice concesie, orice sacrificiu, orice efort. Ganditi-va la viata lui ca si cum ar fi viata voastra.

O sa-mi spuneti unii din voi ca pur si simplu nu aveti de unde. Si va cred . Va inteleg. Am sa va fac totusi o marturisire. Am sa ma dezbrac de tot in fata voastra si am sa fiu de-a dreptul indecenta. Venitul meu pe membru de familie ( care numara 2 persoane) este de 700 de lei pe luna. E mult? E putin ? E de …supravietuire. Am ales ca in aceasta luna, 100 de de lei din portia mea sa mearga spre Mircea Anca. Nu ma mai gandesc o clipa la mine . Si sunt sigura ca ma voi descurca. Pentru ca am certitudinea ca ma voi descurca. Pentru ca atunci cand daruiesti sincer, din suflet, cu credinta ca gestul tau e spre binele cuiva, vei primi inapoi inmiit. Vei primi forta sa o scoti la capat cu cat de putin. Asa ca cei care sunteti ca mine faceti ca mine. Si o sa fie bine. Al naibii de bine pentru toata lumea. Iar daca chiar nu puteti contribui cu nimic de data asta spuneti macar o rugaciune pentru ca cei care pot s-o faca sa nu se piarda pe drum. Si pentru ca actorul Mircea Anca sa se mai bucure de viata.

M-a mai pus pe ganduri un comentariu vazut pe FB, legat de campanile astea, in care o breasla “vizibila” sprijina pe unul de-al lor. Si se intreba cineva cum se simt oamenii necunoscuti, anonimi care trec prin aceeasi suferinta si al caror strigat de ajutor nu-l aude atata lume astfel incat sa mai poata avea o sansa? Presupun ca ingrozitor. Eu sunt o astfel de persoana. Daca mi s-ar intampla mie as muri probabil in tacere, singura, fara sa stie prea multa lume. Si totusi nu m-as considera mai putin norocoasa.  As avea speranta pana in ultimul moment. Pentru ca n-as avea cum sa stiu care mi-e destinul pana in ultima clipa. N-as avea cum sa stiu daca e doar o alta lectie de viata, pentru ca apoi sa merg mai departe imbogatita sau e ultima experienta a vietii mele. Si-atunci as spera. Pentru ca eu cred in destin. Cred ca fiecare parcurge drumul si etapele pe care trebuie sa le parcurga. Dar doar cu inima deschisa si cu credinta. Credinta in Cel de sus si credinta in ceea ce face. Si daca un om a ajuns intr-un mediu in care e mai vizibil, daca a parcurs etape care l-au scos in fata e pentru ca asa e soarta lui. E pentru ca la momentul de greutate maxima sa poata fi ajutat pentru ca asa trebuie sa se intample. Tine doar de noi sa ne ascultam instinctual si sa ne urmam drumul care ne duce acolo unde trebuie. Nimic nu e intamplator ! Trebuie doar sa fim mai atenti la noi si la cei din jur ! Fiti anonomi sau vizibili, dar nu indiferenti !

 Si nu sunt vorbe goale ! Eu le traiesc si de asta ma simt un om norocos !

 Si acum sa revin la …actor ! De ce v-am scris totusi azi despre asta ? Eu, care sunt un simplu spectator anonim din milioanele care exista ? Pentru ca, de cand ma stiu am iubit teatrul. Si teatrul inseamna in primul rand oameni. Iar eu am o dragoste imensa pentru actori si in special pentru actorii romani, evident. Si asta m-a facut sa devin pana in momentul de fata un spectator semi-profesionist ( nu ma mai simt amator, dar pana la profesionist mai am cale lunga). Si mi-e drag de oamenii astia din teatru, de actori ( si nu numai) de parca mi-ar fi familie. De fapt cam asa ii simt : ca pe o a doua familie a mea. Si nu mai pot trai fara ei si fara ceea ce primesc de la ei. Si de fiecare data cand un ACTOR a plecat sa joace pe scena de SUS am mai murit si eu un pic. Si mi-e teribil de dor de toti cei ce s-au dus. Si m-am gandit de multe ori cum as putea vreodata sa le multumesc. M-am gandit intr-un timp ca daca as putea, as inchiria o pagina dintr-un ziar cu circulatie mare. Sau un banner pus pe magazinul Unirea. In care sa le zic tuturor : MULTUMESC PENTRU CA MA TINETI IN VIATA ! Dar n-am putut.

Si deodata, azi am inteles ca pot in sfarsit sa va multumesc. Asa. Fiind alaturi de voi, actorii. Fiind alaturi de un ACTOR pentru VIATA.

P.S. Pentru cei care nu pot ajunge la spectacole si nici macar la Green pentru o contributie, dar vor si pot sa daruiasca ceva iata conturile a caror titular e Mircea Anca :

Cont RON: RO07BRDE441SV86709744410

Cont EURO: RO73BRDE441SV86711334410