Pe calculatorul meu, imaginea unui castel medieval inconjurat de culori tomnatice.
Eu : Uite ce frumos e ! Si vezi, eu sunt la fereastra aia, cea mai de sus !
Mimilo ( frunte brazdata de riduri de expresie, ochii mijiti, incruntati) : Mie nu-mi plac castelele astea ! Au fantome !
Eu ( relaxata, razand): Pai eu sunt prietena cu fantomele !
Mimilo ( spranceana ridicata, zambet ironic ) : Ai luat-o razna !
Eu : Vezi, nu ma cunosti deloc ! Stii ca imi plac povestile si sa ma joc ! Dar de-acum te-nvat eu cum sunt ! Stii ca in mine e o fetita...
Mimilo : Ai luat-o razna !
Eu : Nu ! Razna am fost mereu !
Mimilo : Nu esti deloc realista ! Nu esti cu picioarele pe pamant !
Eu : ohoho ! Ba da ! Sunt cu picioarele pe pamant, dar cu capul in nori ! Atat de ...inalta ! Si uneori, nu-mi vad capul, iar alteori de acolo de sus ma amuz cat de mici sunt unii oameni la picioarele mele !
Mimilo : Clar, ai innebunit !
Eu : N-am innebunit ! Asa am fost mereu ! NEBUNA !
Ihi, ştii ce mi-a sărit în ochi, nu? :D
RăspundețiȘtergereParcă am simţit că ai scris pentru mine.
hihihi! Pai, doar noi stim secretul, nu ?
RăspundețiȘtergereMai sa stii ca si eu ma regasesc aici, da pe bune... cred ca ai zis-o mai bine decat oricine! te pupic!
RăspundețiȘtergerelike it! :D
RăspundețiȘtergere