Follow by Email

duminică, 18 septembrie 2011

LA VANATOARE CU ...DOMINO

Ca-mi place jocul e deja un lucru asumat. Sunt curioasa sa aflu, sa descopar. Imi place sa surprind si sa fiu surprinsa si mi-au placut intotdeauna enigmele. Aventura insa, zace undeva ascunsa bine in mine si doar in momentele de curaj inconstient poate sa iasa la suprafata. Lipsa de incredere in mine, cu siguranta. Doar ca, revenind la joc, copilul din mine se aventureaza uneori in actiuni de care nu m-as fi crezut in stare. Asa ca anuntul despre Vanatoarea de comori Humanitas mi-a trezit interesul si mi-am spus : Trebuie s-o fac !
Am gasit rapid inca doua persoane ( dragele mele T si G ) care nu-s asa inconstiente ca mine, dar ma iubesc mult si au o parere prea buna despre mine si am facut echipa pe care am inscris-o sub numele de DOMINO.
De ce DOMINO ? Pentru ca mi s-a parut cea mai buna exprimare a echipei noaste: completare punctuala in scopul construirii JOCULUI.
Vanatoarea de comori a fost organizata de editura Humanitas si este un concept al reporterului Radio France, Julien Trambouze. Ieri s-a desfasurat a doua editie a evenimentului in Bucuresti cu subtitlul " Cautam povesti livresti in Bucuresti". Ce stiam inainte era ce am inteles de pe pagina evenimentului si anume ca vom cauta 8 locuri din Bucuresti descrise in 8 carti publicate la Humanitas si ca fiecare loc e legat de o poveste de dragoste. Si cam cu aceste informatii ( nu-i vorba ca nici nu voiam mai multe - v-am zis doar ca ...surpiza, da ? ) ne-am infiintat la 16.00 in fata la Humanitas-Kretulescu. Echipe destule, hahaieli si incurajari intre noi ( hai ma, ca nu se vede ca suntem cele mai batrane de pe aici ! ), Conrad Mericoffer intr-o echipa ( hopa, actorii au pofta de aventura !).
Primim o sacosica usurica cu indicii pe care n-avem voie s-o deschidem decat dupa start. La 16.30 incepem. Primul indiciu are doua parti. Prima o ascultam : "Balada chiriasului grabit" a lui Toparceanu. A doua parte, o carte postala cu un gemantan ne indeamna la drum : " cauta chiriasul grabit la conu' Mihai si intreaba-l cine e cucoana " .
Acu' tre' sa fac o paranteza. Nici una din noi nu e sportiva deloc. Pe T cel putin, cu greu o scot la plimbare ...per pedes. Aveam masina la dispozitie si am stat o clipa pe ganduri : o folosim sau nu ? Scrie undeva ca nu se poate ? Uite, unii au venit cu biciclete ! Distantele de pe harta primita sunt destul de lungi, imposibil de parcurs in 3 ore fara vreun metrou, autobuz, etc. Bai, nu scrie ca nu e voie cu masina, noi vrem doar sa ne distram, nu alergam dupa comori sau vreun loc fruntas ci dupa indicii, nu putem pe jos ca suntem batrane si ruginite, fiecare se descurca cum poate si apoi cu masina prin Bucuresti nu e nici un avantaj ca se circula greu si locuri de parcare... Deci nu trisam cu nimic si daca totusi castigam ceva si ni se reproseaza transportul cedam premiul ! La naiba, traiasca DISTRACTIA !
Ei, ce-a urmat mi-e greu sa va povestesc ! Ca va spun eu traseul, dar cat am ras pe drum nu prea am cum  sa descriu ! Pe Berzei, "la conu' Mihai" ne-am trezit in plin santier si sa vezi colb pe noi si alergatura pe maidan dupa geamantanul cu indicii ! Primim urmatoarea carte postala ( si apucam si ultima comoara, opt fiind in fiecare locatie) cu povestea lui Irinel Liciu ( minunata noastra balerina, sotia poetului Stefan Augustin Doinas ) si fuga la Opera sa gasim balerina ! In parcul Operei, un pomisor impodobit cu hartiute ne dezvaluie numele iubitului sot pe care trebuie sa-l spunem balerinei pentru urmatorul indiciu. Noroc ca stim deja numele si nu mai pierdem timpul cu descifrarea rebusului. Primim un crin artizanal un un text al lui Liiceanu ( urmatoarea poveste de dragoste ) pe care, cu litere bolduite gasim urmatoarea locatie : Str. Dr. Lister. T o ia inainte, gaseste baiatul cu crinii, dar nu are crinul de hartie la ea asa ca pierdem comoara, dar primim urmatorul indiciu : un bilet la cinema Eforie. Aha, T lucreaza in zona, asa ca de data asta stim exact cum ajungem ! Castigam timp ! Mai prindem o comoara si intram la cinema ca indiciul e ...pe ecran ! Un filmulet cu Natalie Wood plimbandu-se in Centrul Vechi, un poem de-al lui Cartarescu ( despre dragostea lui pentru Natalie) si indiciul nostru : o placuta despre fosta locatie a ziarului Timpul unde a lucrat Eminescu . No, zicea ceva de Lipscani, dar T o tinea una si buna sa urmarim harta ( desi ii explicam ca e orientativa) si fugim pe Stavropoleos si apoi bantuim ca nebunele prin tot centrul vechi, cautand placuta. Nebunie de oameni, ce sa vezi tu placuta ! Pierdem timp pretios, trecem de doua ori pe langa locatie fara s-o vedem si ajungem de unde am plecat. Ne hotaram sa apelam la ajutor ( puteam da telefon pentru un indiciu, dar pierdem un loc. Ce loc? Daca terminam cursa suntem mari ! ) Nici asa nu mai vedem nimic de masa de oameni ! Noroc ca trece pe langa noi o echipa care gasise indiciul si isi face pomana sa ne arate casa cu pricina. ( jocul a fost in general fair-play ! Am dat si noi informatii si am si primit !). O domnisoara simpatica ( toti voluntarii au fost extraordinari. Felicitari si multumiri ! ) ne zice ca pentru urmatorul indiciu una din noi tre' sa scrie pe un panou ceva ...de dragoste. Ochii se intorc spre mine. Ok, scriu si de dragoste ca am innebunit alergand pe strazile astea ! Primim o pagina de ziar care ne indruma catre ...La Tiganci ! Calea Mosilor colt cu Str. Paleologu ! Unde naiba e strada asta ? Parcurgem Calea Mosilor de la un capat la altul, intrebam un taximetrist de strada . Hopa ! E cu sens unic ! Hai pe Mantuleasa ! Parcam aiurea, sarim din masina si din nou subsemnata se sacrifica si povesteste tigancii din dotare despre prima iubire. O carte de tarot cu o harta pe verso e urmatorul indiciu. Str. Dumbrava Rosie, la Cafepedia. Tan-go ! Pe Dumbrava Rosie aveam un sediu in facultate . ( hehe, buna si scoala asta la ceva ! ) . Iar n-avem unde parca, T ramane in masina. Eu cu G fuga in curtea cafenelei si soc : una din noi trebuie sa danseze tango cu un domn dragut si ... profesionist. N-am dansat in viata mea tango, dar ati ghicit : ma ofer din nou, observand privirea disperata a lui G. Aiaiai ce mi-a placut si ce bine m-am descurcat ! Aplauze ale asistentei ( din nou zic - superbi voluntarii ! ) si glume de incurajare ! Uf, in sfarsit primim ultimul indiciu - " 8 - in patria noastra, toate povestile de dragoste se termina cu bine. Doar in filme, la cinematograf. " V-ati prins, da? Cinema Patria. Acolo o dragalasa de voluntara, incotosmanata cu o suba pe care trebuia sa gasim jumatatea unei poze ce-o purtam de la inceput in traistuta ne felicita pentru incheierea cursei si ne trimite la punctul terminus - Green Hours. Era 19.00. Puteti sa credeti ca am facut cu masina, in cautare de loc de parcare juma' de ora pana la Green ? ( asa ca sa fim seriosi, ce avantaj? ) No, la 19.30 ne alaturam si noi, mai la sfarsitul clasamentului, celor deja sositi, obosite, pline de energie insa, fericite ca am facut-o si pe asta si am avut o dupa-amiaza pe cinste.
Castigatorii, pe care ii felicit din suflet : echipa Caragiale ( cu Mericoffer in componenta ), echipa Liceului Sf. Sava ( bravo, copii, sunt mandra de voi - prietenii stiu de ce ) si pe locul trei echipa Fericitilor ( aici am eu o urma de indoiala despre cat au jucat ei in echipa, dar de, fiecare se descurca cum poate ! ) .
Stiti insa de ce sunt cel mai multumita ? Pentru ca, asa cum le spuneam fetelor mele si la inceput si al sfarsitul cursei, eu nu pot sa functionez decat in echipa. De una singura ma blochez, imi pierd curajul, entuziasmul. Echipa imi da forte nebanuite. Scoate din mine ce am mai bun. Hotarare, curaj, idei. Fiecare are rolul lui si asta imi da incredere. Putere sa merg pana la capat. Si bucurie si energie buna. Multumesc fetelor ! Multumesc DOMINO ! 

3 comentarii:

  1. Foarte frumoasa cursa si ideea celor de la Humanitas. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. "Bai, nu scrie ca nu e voie cu masina, noi vrem doar sa ne distram, nu alergam dupa comori sau vreun loc fruntas ci dupa indicii, nu putem pe jos ca suntem batrane si ruginite, fiecare se descurca cum poate ..."
    "si pe locul trei echipa Fericitilor ( aici am eu o urma de indoiala despre cat au jucat ei in echipa ..."

    Ciudat sa ridicati semne de intrebare despre corectitudinea "Fericitilor", cand tot Dvs. declarati mai sus "fiecare se descurca cum poate ...". Deci totusi erati un pic frustrata ca desi Dvs. ati trisat, totusi altii au fost mai .
    De asemenea este o diferenta foarte mare intre bicicleta si masina, poti obosi pedaland, dar niciodata tinand piciorul pe acceleratie. Nu mai vorbim de diferenta de viteza. Daca vreo echipa ar fi avut la dispozitie trotinete, oare v-ati fi motivat folosirea masinii tot astfel "Scrie undeva ca nu se poate ? Uite, unii au venit cu ... trotinete!"
    Scrie undeva sa fii corect? Sa iti folosesti materia cenusie de care dispui? Nu cred ...

    RăspundețiȘtergere