E clar ca nu sunt o cinefila veritabila. Nu dau buzna la tot ce iese pe piata si trec poate saptamani
intregi fara sa vad un film. Am ratat multe filme de referinta si nu am nici
macar o cultura cinematografica. Si totusi imi plac filmele. Ba mai mult, anumite
perioade din viata mea sunt legate de cinematografie.
In copilarie, maica-mea
lucra la Arhiva Nationala de filme si cea mai mare bucurie era cand prindeam
cate o vizionare in timpul vizitelor mele in citadela filmului. Cand nu prindeam, teseam povesti printre
afise( mi-a ramas clar intiparit in minte afisul de la Zestrea domnitei Ralu,
ba chiar si pozitionarea lui pe perete) prin cotloanele intortochiate ale
cladirii din Kogalniceanu sau cascam gura la cate o vedeta aflata in trecere pe
acolo sau imi exersam tacanitul la masina de scris din camera redactorilor .
Pana in 1990 mergeam regulat la cinematograful din cartier,
unul din cele mai dragi locuri ale copilariei mele. In clasa a opta aveam
program clar : duminica dimineata era film. Asa ca am vazut toate filmele ce au
rulat in acel an la Excelsior. Am avut si filme care m-au chemat sa le revad (
pe unele chiar de 3 -4 ori). Dintre acestea imi amintesc cu exactitate : Hallo
Dolly si Anna Pavlova. Cel din urma, cel putin, m-a impresionat atat de tare ca
am si acum in fata ochilor scene din el si au trecut ceva ani de atunci ( Anna
mica, in parc, toamna, fericita ca poate fi o frunza care danseaza in drumul ei
spre vesnicia pamantului). Apoi au fost filme pe care nu le-am inteles la nivel
constient, dar care m-au tulburat si mi-au produs o emotie care a devenit
mostenirea mea adanca de trairi si iubire. Un astfel de film a fost Pas in doi
a lui Dan Pita. Aveam vreo 10 ani cand l-am vazut si senzatia de dupa, de timp
care sta pe loc, de amorteala a sufletului mi-o amintesc si azi.
Mai tarziu putin, matusa mea a lucrat la Cinemateca si iar
am avut o perioada intensa de filme, evident de arhiva, din vremurile pe care
nu le apucasem la cinematograf.
Mi-a placut intotdeauna sa vad filme romanesti. Am vazut multe
si inainte de ’89 si am incercat sa fiu la curent si cu cele facute dupa ’90.
Si mi-a reusit destul de bine. Nu le-am vazut pe toate, dar am vazut multe. In
cazul asta simt un fel de conectare intima cu timpul in care traiesc, cu lumea
in care traiesc. Am un sentiment de continuitatea a unei parti din mine care a
crescut, la propriu si la figurat, cu filmul romanesc si are cumva datoria sa
duca firul pana la capat.
Am filme preferate, pe care le pot revedea oridecate ori am
ocazia sau oridecate ori simt sa le vad. ( Viata e minunata a lui Frank Capra
si Podurile din Madison County a lui Clint Eastwood sunt doua din ele; ar mai
fi Dogville – Lars von Trier si La Vita
e bella – Roberto Benigni)
Acum cu posibilitatile aste online as putea sa vad tot ce-mi
doresc doar ca nu sunt inca asa prietena cu internetul si nu ma prea pricep la
downladari. Asa ca vad cate un film doar daca sunt norocoasa si acesta se
dezvaluie usor. In rest, incerc sa ajung la cinematograf cand am timp si imi
doresc tare sa vad un anume film. Sunt inca multe pe care as vrea sa le vad,
despre unele am auzit, pe altele nici nu le cunosc inca. :)
Si adevarul e ca-mi place la cinematograf. Cred inca, ca pentru mine, acolo e
locul cel mai bun de vazut un film. Ecranul urias, sala intunecata cu locsorul
in care ma cuibaresc imi dau mie starea potrivita de a trece pentru 2- 3 ore in
lumea de dincolo de ecran.
Selectia mea de filme, ca oricare alta selectie de arta, e
subiectiva. M-am intrebat mereu : de ce un anume film? Ce-a atins el? Unde a ajuns?
Ce-a declansat? Prin ce m-a cucerit?
Si mi-am pus din nou toate aceste intrebari zilele trecute
cand am vazut cea mai recenta premiera a lui Pedro Almodovar – La Piel Que
Habito ( Pielea in care traiesc). Pentru ca pe Almodovar il iubesc. Almodovar e
o lume si in lumea asta eu ma simt tare
bine. Si inevitabil m-am intrebat de ce oare. De ce aceasta lume si nu alta ?
Ce ma cheama mereu in lumea asta controversata si usor diforma? Nu caut insa
raspunsuri definitive caci vreau ca explorarea in lumea lui Almodovar sa
continue inca mult de acum inainte. Am inteles insa ca imi place Almodovar
pentru ca e sincer si surprinzator. Pentru ca are curajul de a aborda teme si
subiecte delicate, unele frizand patologicul, cu o sinceritate atat de brutala
incat iti taie respiratia. Pentru ca vorbeste despre slabiciunile umane, despre
vulnerabilitatile noastre, despre nebuniile noastre, despre sensibilitatile
noastre. Pentru ca vorbeste despre frustrari si dureri si frici si patimi,
despre relatiile dintre noi si despre relatia cu noi insine. Pentru ca vorbeste
despre radacini si adancuri si o face sincer, deschis, firesc. O face cu
lacrima si cu zambet. Pentru c-o face la limita dintre posibil si imposibil,
dintre fantezie si realitate. Imi place ca ma surprinde si imi pune intrebari.
Imi plac personajele lui atat de umane, astfel ca nu exista personaj bun sau
rau ci doar oameni. Imi plac femeile lui puternice si sentimentale. Imi place cautarea continua a identitatii. Imi place lumea lui pentru ca o inteleg, pentru ca
empatizez cu ea. Pentru ca ma bulverseaza si ma emotioneaza. Pentru ca are multa iubire peste toate astea. In
fond, multa iubire. Chiar daca iubirea lui o ia uneori razna si ia forme bolnave.
Si duce la gesturi extreme, disperate, fanteziste. Sau poate tocmai de asta.Pentru ca atinge laturi despre care nu vorbim. Pe care le ascundem adanc, atat de adanc ca uitam de ele.Uitam de noi. Pentru ca ma pune fata in fata cu mine, cu lumea mea, cu oamenii apropiati din jurul meu. Pentru ca ma face sa ma gandesc ca de la normal la patologic e doar un pas. Si asta ma sperie, dar ma si constientizeaza.
Pentru ca ma face sa-mi caut echilibrul si sa-mi eliberez raul din mine. Pentru
ca-mi exerseaza toleranta. Si pentru ca-mi da curaj sa fiu eu insami. Sa ma
accept si sa ma expun asa cum ma simt.
Da ! Cred ca poti invata despre tine de peste tot : din
carti, din filme, din teatru,de la cei din jur si din experientele traite. Totul
ne contureaza si ne formeaza. Si contribuie la construirea drumului catre noi.
Voi ce relatie aveti cu filmele ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu